… Ultima premieră de la Teatrul de Comedie a reprezentat nu doar un frumos eveniment româno-irlandez, dar şi o temă de meditaţie: „Stăpânii rulotei” („Take me away”, în original), piesa dramaturgului irlandez Gerard Murphy (prezent şi entuziasmat în sală). Un text montat cu fervoare de Dan Tudor, aflat la a cincea experienţă româno-irlandeză, ca regizor şi actor. După ce i-a încântat, la debutul său irlandez, pe „Oamenii din Dublin”, jucând rolul unui emigrant naiv însă descurcăreţ, acum a impresionat şi la Bucureşti, cu un spectacol pe care l-a regizat cu profunzime, creând atmosfera irlandeză, dar şi jucând cu un har aparte.

… Această piesă dezvăluie o incredibilă „stare de viaţă” actuală comună românilor şi irlandezilor. Şomajul, instabilitatea economică, scumpirile, convulsiile sociale, lipsa de perspectivă distrug familii, oameni, visuri, făcând din lupta pentru supravieţuire un coşmar şi o „selecţie naturală” - acesta este tabloul la zi în Irlanda şi în România, unde toată lumea are forţa să facă haz de necaz, ca o descătuşare pentru a nu exploda. Din fericire, în acest prezent bolnav, în cele două ţări mai există (încă!) „acelaşi entuziasm pentru cultură şi creativitate”, cum tonic sublinia, în seara premierei, distinsul irlandez John Fairleigh (director la Stuart Parker Trust), un mare prieten al României. O afirmaţie susţinută din plin şi de spectacolul „Stăpânii rulotei”.

… Trama este una irlandeză, ce poate fi foarte bine şi una română, bulgară, est-europeană. Un tată îşi convoacă fiii (trei la număr) în noul apartament al lui Bren, singurul frate cu o situaţie stabilă. Motivul întâlnirii este să stabilească exact cum vor discuta cu mama lor, bolnavă, tatăl având ideea de a cumpăra o rulotă, ce ar da vieţii lor un alt sens, iar bătrânei linişte. Din păcate, după seria de minciuni ale lui Andy şi Kev şi a unor momente de depresie violentă, adevărul se dezvăluie amar: cei doi nu mai au slujbe. Nici tatăl, apărut în partea a doua a acestui story, nu are o situaţie mai brează, semn că numai o rulotă poate fi salvarea lor. Rămâne însă o iluzie, căci nu sunt bani. Şi toţi cei trei veniţi în apartamentul lui Bren se risipesc, fiecare în sărăcia şi suferinţa proprie, fără a mai ajunge la mama şi soţia bolnavă…

… Un spectacol şi vesel, şi trist, decupat de Dan Tudor cu mână sigură, datorată şi experienţei irlandeze. Marele merit este că în atmosfera irlandeză creată (scenografia este semnată de Doru Zanfir), regizorul şi actorii au făcut povestea să treacă dincolo de insula din Nord şi să ne regăsim şi noi, românii, „nevoile şi neamul” în această rulotă iluzorie. Un rol formidabil reuşeşte Dan Tudor în Andy, cu o naturaleţe complexă încântătoare. Remarcabil Marius Drogeanu în Bren; frumos jocul tânărului Dan Rădulescu (în fratele cel mic Kev). Surpriza serii a fost revenirea pe scenă a lui Gheorghe Visu (cu un final excelent în Eddie, tatăl), în ultimul timp fiind furat de serialele tv. „Rulota” lui Dan Tudor, de la Comedie, este una plină cu Valori!