... Este suficient să pronunţi numele Mariei Callas ca, automat, să auzi vocea ei divină, hărăzită de zeii din Olimpul elen al părinţilor. Fascinat din copilărie de glasul rar al vestitei cântăreţe (născută la New York), dramaturgul american Terrence McNally, originar din St. Petersburg (în Florida, nu în Rusia!), a dat lovitura, în 1995, când a primit râvnitul „Tony Award” pentru piesa „Master Class”. Un text rupt din viaţa Mariei Callas care se joacă şi tot joacă în ovaţii pe Broadway, la Paris, München, Viena şi... Bucureşti.
... În Capitala noastră piesa a fost montată, în 1997, la Teatrul „Nottara”, sub titlul „Maria Callas - La Divina” (traducerea: Antoneta Ralian), cu o extraordinară Victoria Cociaş în rolul principal şi în regia de maestru a lui Radu Gabrea, marele om de film. Trei ani plini la „Nottara”, unul la Operă, succese de răsunet la New York şi Washington, Canberra, Melbourne şi Sydney, la Helsinki şi Tampere, unde minunata noastră actriţă a jucat în limba engleză! După numai patru ani însă, din raţiuni care numai în România pot exista, un mare spectacol a fost scos de pe afiş!?!... Din fericire, atât Victoria Cociaş, cât şi Radu Gabrea s-au decis să reia extraordinarul spectacol în toamna lui 2012! Cu acelaşi uriaş succes de public...
... Marele merit al autorului acestei piese este că o prezintă pe Maria Callas dincolo de scenă, profesoară la „Master Class”, pentru examinarea unor candidaţi la gloria operei. O ipostază ce defineşte omul Maria Callas, cel aflat în umbra marii cântăreţe care a avut lumea la picioare. Ea este La Divina-omul, este muzica explicată cu sufletul... Ineditul şi forţa spectacolului de la „Nottara” vin din superideea regizorului de a aduce lângă marea actriţă de teatru dramatic, Victoria Cociaş, trei actori profesionişti de pe scena Operei, minunata Ruxandra Urdăreanu, spiritualul Mihai Vârtosu şi dinamica Andreea Măcelaru Şofran, pe care măiestria lui Radu Gabrea i-a făcut şi foarte buni actori dramatici... Extraordinara valoare a „Divinei” româneşti vine însă din jocul absolut fabulos al Victoriei Cociaş, care nu a vorbit despre muzica de operă, ci i-a desluşit poezia, împlinind ideea dramaturgului că „Maria Callas nu cânta note, ci înţelesurile lor”. Victoria Cociaş a dat rolului, „cum laudae”, prestanţa celebrei cântăreţe, prin inteligenţă şi sensibilitate, ironie fină şi zbucium pentru fiecare acord sau şlefuirea spre perfecţiune a oricărei arii care a ridicat în picioare marile săli de operă din lume. Acordul final al actului I, cât şi al superbului spectacol de la „Nottara” o prezintă pe La Divina în faţa celebrei „Scala” din Milano, adusă prin decorul regretatului Sică Rusescu pe scena bucureşteană, o dată cu aplauzele frenetice, sub glasul divin al Mariei Callas înregistrat nemuritor pe bandă. Cu acest spectacol de colecţie aleasă, Victoria Cociaş şi Radu Gabrea ne-au făcut o seară mai bogaţi, mai frumoşi moral. Am cunoscut-o şi am ascultat-o, doar, cu sufletul pe marea Maria Callas. La Divina!