… Consecvent lăudabilului său program din ultimii ani de a promova dramaturgia autohtonă, Teatrul de Comedie a prezentat în ultima premieră textul „Acasă la tata”, aparţinând lui Mimi Brănescu (actor, dramaturg). Piesă jucată, în 2009, la Teatrul Act (cu Marcel Iureş, în rolul Tatălui; regia: Alexandru Dabija), montată, acum, la Comedie, de un alt regizor de top, Vlad Massaci. Un text rupt din prezentul bolnav al României, ceea ce a oferit trupei de creatori un ofertant univers, iar publicului, două ore de râsu’-plânsu’, privind şi gândind la urâtul, goliciunea şi răutatea din jur.

… Un tânăr al zilelor noastre, Robert - ziarist care a publicat poezie într-un volum colectiv -, se ceartă cu prietena sa, decisă cu orice preţ să nu renunţe la sarcină. Nedorind să devină părinte, Robert îşi umple o sacoşă cu lucruri şi pleacă din Bucureşti la tatăl său, în provincia scăldată în sărăcie şi drame. Numai că tatăl (excelent interpretat de experimentatul Puiu Dănilă, chiar dacă rolul e de o mică scenă!), la trei ani după pierderea soţiei, şi-a găsit o parteneră mult mai tânără, Iuliana, o contabilă (bine interpretată de Mihaela Măcelaru), venită din Capitală. Robert merge la birtul de alături de casă şi se reîntâlneşte cu amintiri, vesele şi triste, de la profesorul Plesnea (rol mic, însă bun pentru Florin Anton) la o colegă de şcoală Paula (care era atât de îndrăgostită de el pe vremuri, încât i-a scris o poezie!), acum vânzătoare la un patron băcan. La o sticlă de bere şi un gât de votcă, „poetul de la Bucureşti” dă ochii şi de colegul „Petrică fără frică”, rămas acasă ca un ratat al vremurilor noastre, căsătorit, cu doi copii, îndrăgostit de băutură şi de Paula (interpretată cu nerv de Laura Creţ), amanta lui de când i-a montat un… boiler roşu în baia cu faianţă albă-neagră, ca o tablă de şah! Cei trei ajung în miez de noapte acasă la Petrică, unde apare şi soţia sa, Mia (jucată cu umor de Mirela Oprişor), se bea, se taie o găină, se spun alte poveşti, iar Robert îşi va încheia noaptea în patul Paulei. Numai că veselul Petrică stătuse la pândă şi, furios de trădarea amantei, îi aplică două capete în gură poetului de la Bucureşti, umplându-l de sânge. Piesa are un final, uşor tezist, în care contabila îl convinge pe Robert să se întoarcă la prietenă, să aştepte copilul, oferindu-se să le dea chiar apartamentul ei!

… O tristă-veselă poveste actuală, cu o ultimă scenă parcă grăbită (poate fi adusă uşor la cota întregului spectacol!), ce oferă două roluri frumoase. Al valorosului Vlad Zamfirescu, un Robert reamintind de creaţiile din „Artă” şi „Nişte fete”; şi al irezistibilului Marius Florea Vizante, care, în rolul lui Petrică, printr-o forţă de improvizaţie uluitoare, prin naturaleţe şi spumos umor de limbaj şi de mişcare, ne face să râdem în cascadă, într-un veritabil recital de gală. De aceea titlul cronicii sună „Acasă la Vizante”, pe… strada umorului total de calitate. Mai ales că scena din curtea lui Petrică a reprezentat apogeul unui spectacol de mare succes la public.