… Dramaturg de ecou european, amintind de Cehov, prin atmosferă, conflict dramatic şi psihologia personajelor, rusul Alexandr Galin (născut în 1947, lângă Sankt Petersburg) s-a jucat cu uriaş succes de public şi pe scenele româneşti. Amintesc de „Audiţia” la Teatrul de Comedie, „Sorry” la Bulandra, „Stele în lumina dimineţii” la Odeon, „Retro” (sub titlul „Un pensionar fatal”) la Nottara. Ultima scriere a lui Alexandr Galin care a văzut luminile rampei la noi este „Sirena şi Viktoria” la Teatrul de proiecte „George Ciprian” Buzău, spectacol care, cu cât s-a jucat mai mult, cu atât a devenit mai bun, ca vinul ce se învecheşte. O comedie impecabil scrisă şi superb jucată, o poveste cu arome amărui, miza fiind încercarea a două femei de a ieşi din singurătate, dragostea fiind medicamentul magic.

… Aproape două ore vom fi în apartamentul moscovit al unei femei de afaceri (Sirena) care încearcă să înveţe, cu o profesoară (Viktoria), limba engleză, necesară noii ei poziţii sociale. Două temperamente diferite, una dinamică, alta timidă, unite de tristeţea despărţirii, de singurătate. Engleza este abandonată repede şi, sub avalanşa paharelor cu votcă (golite mai ales de Sirena), totul devine un curs despre rănile sufleteşti şi iluzia evadării. Noua „femeie de afaceri”, cum îi place să se numească nu fără emfază, îi face prietenei o surpriză. Dă pe furiş un telefon la un gigolo, invitându-l la o oră anume, la ea acasă, pentru a o ferici câteva clipe pe Viktoria. Chiar dacă profesoara de engleză va respinge, formal, ideea, domnul Konstantin, cam ofilit, posac, vine, cu timpul calculat la minut, pentru că mai are şi alte „întâlniri” de rezolvat. Sirena îi lasă pe cei doi singuri, Konstantin cere o botniţă, fapt care o năuceşte pe Viktoria. Repriza de sex nu va avea loc, căci Sirena a încurcat numerele de telefon, Konstantin nu-i decât un tip care face un ban în plus, ca „second job”, tunzând câinii de casă! Altfel, el este un om de ştiinţă, care îi arată Viktoriei cerul înstelat, amintind de profesorul Miroiu, din „Steaua fără nume”. Suficient ca Viktoria să evadeze în vis, să fie fascinată, dar imediat tristă la plecarea savantului. Totuşi, final fericit, Viktoria hotărând să-l caute pe Konstantin…

… Această tulburătoare poveste contemporană, oarecum cehoviană, oarecum… sebastiană, este jucată absolut uluitor de cei trei superactori, încântători prin bucuria de a fi pe scenă. Diana Lupescu (şi semnatara regiei, bine articulată pe trama textului) este fantastică, fiind când dezlănţuită, plină de viaţă, când nostalgică, înecată în lacrimi. Joacă rolul rusoaicei de parcă s-ar fi născut la Moscova… Minunat şi rolul creat de Valeria Ogăşanu (Viktoria), sensibilă, ca o păpuşă pe valurile tristeţii, renăscută sub iluzia redescoperirii iubirii, în fuga de bătrâneţea ce bate la uşă. Admirabil şi Virgil Ogăşanu, valsând cu sinceritate şi atâta har între comic şi tragic, între râs nebun şi plâns înăbuşit. Un trio realmente cuceritor, într-o superbă lecţie de Actorie!