… Cândva, înainte de ’90, când ajungeai la Belgrad, credeai că ai poposit în Occident. Lucrurile s-au schimbat între timp, şi jocul libertăţii altfel se petrece pe scoarţa mapamondului bătrân. După dezmembrarea Iugoslaviei, sârbii, „plavii”, cei liberi atât de invidiaţi de noi înainte, au devenit şi ei emigranţi, înţelegând că, oriunde ai visa Paradisul, există zbucium, sărăcie, singurătate, frustrare, libertatea imaginată rămânând mai mult o metaforă. Oriunde te simţi departe de casă, mai ales de Sărbători…

… Temă abordată (parcă mai mult din poveşti auzite decât din experienţa ei de viaţă!) şi de scriitoarea sârbă Biljana Srbljanovici în piesa „Trilogie belgrădeană”, scrisă în 1997 şi jucată în multe teatre din Europa, la noi, în ’99, la „Bulandra”. Textul s-a pus şi la UNATC, aceeaşi autoare a făcut impresie şi cu „Poveşti de familie” (excelent montată de tânărul regizor Vlad Cristache la Teatrul „Maria Filotti” Brăila). Acum însă focalizăm ultima premieră cu „Trilogia belgrădeană” în România, cea de la Teatrul „Anton Pann” Râmnicu- Vâlcea (director Adrian Roman). Un spectacol profund, bine articulat de valorosul regizor Cristi Juncu, jucat, în general, profesionist, cu talent şi pasiune, în decorul (semnat Cosmin Ardeleanu) naturalist şi sugestiv (pământul negru pe care se joacă dinamic cele trei scene spune multe!). Spectacolul anunţă din titlu o triadă. Povestea emigranţilor sârbi în trei colţuri ale lumii. La Praga, Sydney şi Los Angeles. În zilele Crăciunului şi Revelionului. Textul este dur, cum sunt şi iluziile pierdute ale celor opt visători de paradis, limbajul, în „stilul Biljana Srbljanovici”, adică violent, în ton cu realităţile de la marginile celor trei societăţi, uneori însă prea vulgar, în vizibil derapaj estetic. Şi nu cred că era necesar…

… Prima poveste, la Praga. Într-un apartament sărăcăcios, închiriat, se pregătesc de Crăciun doi tineri sârbi: fraţii Kika (interpretat de Olimpiu Blaj) şi Mica Jovici (rol excelent jucat de Vlad Bârzanu, un nume de viitor, el fiind, de altfel, nominalizat la Premiul UNITER pentru debut, într-o piesă de Shakespeare!). Apăsaţi de visul destrămat al libertăţii, frustraţi, cu dicţionarul de cehă la îndemână, singuri, cu gândul, mereu, la Belgrad. Unde, iubirea lui Mica, Ana (minunat interpretată din umbră de Ana Şuşca, martor în cele trei scene!), se căsătorise şi aştepta un copil… Scena a II-a, alţi belgrădeni, dar la Antipozi: într-un apartament din Sydney aşteaptă Revelionul gazdele (isterica Sanja - interpretată de Mădălina Ciotea şi Milos - Cătălin Vieru) şi oaspeţii (Kacia - Reka Szasz, Dule - Andrei Bălgrădan). Alcool, frustrări, infidelitate, eşecuri profesionale şi în familie, un potop de vulgarităţi… Ultimul act, la Los Angeles, tot de Anul Nou. Doi belgrădeni (Mara, pianistă - Ioana Predescu, şi Jovan, actor fără job - Florin Călbăjos) îşi văd ucisă idila (ca şi visele Edenului) de pistolul lui Daca (Emilian Mârnea). Un final dur, autentic pentru exilanţi, o piesă-temă de meditaţie pentru visători.