…O piesă clasică, de mare ecou, jucată de secole prin toată lumea, un Carlo Goldoni de referinţă, „Slugă la doi stăpâni”, a fost adaptată încântător de Mihai Stan şi Ionela Dănilă, iar experimentatul Mihai Lungeanu a reuşit un excelent scenariu de spectacol. Acţiunea este adusă în „prezentul nostru continuu”, într-o vie abordare contemporană a commediei dell’arte, semn evident că lucrurile nu s-au prea schimbat în esenţa lor, în psihologia societăţii, din 1745, anul scrierii piesei. O adaptare păstrând stilul Goldoni, dinamizată în ton cu vremurile, reducându-se numărul personajelor la patru, cele două cupluri de îndrăgostiţi (stăpânii şi servitorii). Nu-i vorba, nicidecum, de o parodie (cum se mai întâmplă!), ci de un Goldoni respectat, dar actualizat, lucru sesizabil de la prima apariţie a lui Truffaldino, sluga apărând într-o salopetă de lucru, cu o caschetă, de parcă ar fi într-un service auto. Servitorul de altădată, care îşi căuta, din sărăcie şi lăcomie, şi un al doilea stăpân, nu este decât tânărul de astăzi ţintind un „al doilea job”, el devenind o slugă la… patroni. Angajându-se la doi patroni (cei doi îndrăgostiţi, Florindo Aretusi şi Beatrice Rasponi, ea venită în travesti la acelaşi han, în urmărirea iubitului), la o viaţă dublă, sub spaima că va fi descoperit, analfabetul, dar descurcăreţul Truffaldino intră şi într-un lanţ de comice încurcături, inventează permanent, spre durerea patronilor minţiţi că „partea cealaltă”, iubitul sau iubita, a murit! Totul se termină însă frumos, în acordurile commediei dell’arte, cele două cupluri pregătindu-se de căsătorie, căci apare în poveste şi frumoasa Smeraldina, servitoarea lui Beatrice, de care Truffaldino se îndrăgosteşte subit.

…Un spectacol excelent, jucat cu pasiune şi har, cu vervă satirică, dinamic şi comic, inteligent articulat regizoral, cu scene de mare haz (Truffaldino-Smeraldina, la apariţia fetei; anunţarea, în cruciş, a morţii celor doi iubiţi, Florindo şi Beatrice). Un spectacol rar, ca un strigăt al celor patru tineri absolvenţi ai facultăţii de teatru (ei pregătind, acum, masteratul!), al patimii lor fără de sfârşit pentru teatru. Cristi Dionise (Truffaldino), Sebastian Vâlcea (Florindo), Claudia Drăgan (Beatrice) şi Raluca Grumăzescu (Smeraldina) refuză starea de şomaj la care condamnă absolvenţii de teatru un iresponsabil sistem ce interzice angajările. Şi se zbat să joace, oriunde, să rămână actori, cum şi-au dorit toată viaţa; aleargă la Timişoara sau la Călăraşi, în diferite teatre particulare, ba au pus la cale, pe banii lor, şi acest minunat spectacol. Pe care un regizor de top, suflet nobil, Mihai Lungeanu, l-a zămislit free, din dragoste pentru teatru şi tinerii lui trubaduri, iar un domn generos l-a găzduit, tot benevol, în sala cafenelei de la Muzeul Ţăranului. „Sluga”, cum se numeşte spectacolul, este o minunată lecţie de devotament pentru teatrul adevărat. Pornind de la autorii adaptării celebrului text al lui Goldoni, la regizor şi cei patru admirabili tineri actori!