…Noua stagiune a demarat promiţător, în pofida crizei financiare (şi morale!) care a dus şi la situaţii tragicomice. Îmbucurător este că tonusul optimist la început de stagiune l-a dat Gala Tânărului Actor - Gala Hop, care, sub bagheta unui nou director de proiect, excelentul regizor Radu Afrim, a însemnat ea un minunat spectacol. Dincolo de entuziasm, ediţia din acest an a relevat şi idei de viitor, în cadrul Colocviului moderat de Ion Caramitru, „De la Gala Hop la Gala Premiilor UNITER”. Altfel spus, o privire de ansamblu asupra activităţii Uniunii Teatrale din România între cele două piscuri ale sale, două Sărbători superbe ale teatrului nostru.

…Ultimul merituos câştigător al Marelui Premiu al Galei Hop a demontat o veche prejudecată. Cum aplaudatul laureat - Ruxandra Maniu - a fost absolvent al Universităţii „Hyperion” (clasa prof. univ. dr. Eusebiu Ştefănescu şi conf. univ. Rodica Mandache, promoţia 2011), s-a demonstrat că şi facultăţile particulare pot produce valori. Tot aşa cum unii dintre cei 20 de participanţi la secţiunea Individual şi din cele cinci spectacole în concurs au readus în discuţie o veche îngrijorare: la importantul capitol dicţie nu se acordă atenţia necesară, nici la admitere, nici în anii de studiu, la facultăţi de stat sau particulare din Bucureşti, Cluj, Târgu-Mureş, Iaşi etc.! Dicţia precară şi accentul au făcut să devină uneori supărător surplusul de engleză, ce-a sunat, pe alocuri, a „limbă de baltă”.

…Toată lumea prezentă la Colocviul de la Costineşti a remarcat, o dată în plus, meritele UNITER în pregătirea şi prezentarea celor două Gale de ecou, Hop şi a Premiilor. Dar s-au exprimat şi unele critici, care pot însemna urgenţe şi motive pentru îmbunătăţirea mişcării teatrale din România. S-a reluat eterna problemă a selecţiei spectacolelor pentru Gala Premiilor UNITER (unde atenţia acordată teatrelor mici din ţară nu-i deloc… mare!), s-a opinat că, într-o lume de numai 50 de teatre profesioniste (faţă de cele 2.000 din Franţa, spre exemplu), sunt prea multe nominalizări (aproape dublu faţă de mişcarea teatrală din Hexagon!), remarcabilul profesor Marian Popescu afirmând, chiar, că avem „o inflaţie de premii”, ca şi de impostori printre doctorii înmulţiţi (şi) în învăţământul universitar teatral!?!

…Am ridicat problema stopării degradării spectacolului teatral şi al imaginii unor actori cu nume de unii impresari dalmaţieni (ca să nu zic bişniţari!), demers în care este necesară intervenţia fermă a UNITER. Chiar dacă preşedintele Uniunii Teatrale din România, Ion Caramitru, a afirmat că situaţia s-a mai îmbunătăţit, o simplă lectură a puzderiei de afişe, pe bulevard, în Capitală, între Piaţa Romană şi „Unirii”, te dumiresc cum stăm cu ploaia de… şuşe. De aceea cred în continuare că UNITER ar trebui să-şi facă un corp de impresari competenţi, oneşti, ba să contabilizeze toate ieşirile din ţară ale spectacolelor teatrale, spre a evita piraterii, ilegalităţi şi, mai ales, pentru a se menţine sus ştacheta teatrului românesc!