...Final de septembrie (20-29), la Oradea, unde s-a născut cel mai vechi Festival de teatru în activitate din România. Era 1976, când, pe Criş, apărea o idee nouă: un Festival de teatru scurt. Eveniment ce avea să traverseze peste trei decenii şi, cu o scurtă pauză, să ajungă la ediţia a XIX-a. Una de excepţie, noul director-manager al Teatrului „Regina Maria”, actorul Daniel Vulcu, om cu idei şi entuziasm, dând Festivalului o nouă înfăţişare. A devenit Festival Internaţional, iar Festivalului de Teatru Scurt (cu Secţiunea Concurs şi Spectacole Off-Concurs) i-a creat câţiva fraţi spectaculoşi, de ecou: Festivalul de Teatru Circ, Festival de Teatru pe stradă, Festival de Teatru pentru Copii Arcadia, Teatru de Pub. Bogăţie de evenimente care a mărit durata Festivalului de la şapte la zece zile, o decadă plină, şi la propriu şi la figurat, cu un evantai mare de vedete şi săli pline.

...Un selecţioner competent, de decenii, bătând sălile de teatru din ţară şi din străinătate, teatrologul Mircea Morariu a adus în această ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Oradea (FITO) musicaluri şi comedii, piese de impact social, istoric, pentru toate gusturile. Cu trupe din Austria (Pygmalion Theater, cu „Puşlamaua de la etajul 13”), Franţa (M.A.S. Productions cu „Tres”), Germania (Athanor Theatre, cu „Lecţia”), Ungaria (Teatrul Csokonai, cu „Lumânările ard până la capăt”), cu Naţionalele din Iaşi (Teatrul Naţional Vasile Alecsandri a câştigat Premiul pentru cel mai bun spectacol cu „Domnul Swedenborg vrea să viseze”, scenariu dramatic şi regia Mihai Măniuţiu), Cluj, Timişoara; cu spectacolele Teatrului Bulandra („Contra progresului”, excelente textul lui Esteve Soler şi montarea lui Bobi Pricop), Teatrului de Comedie („Urâtul”), Teatrului Nottara („Un pic prea intim”) şi Odeon („Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, „Şaraiman”) din Bucureşti, ale teatrelor din Arad, Piatra-Neamţ, cu promiţătoare trupe independente din toată ţara, cu recitaluri. Iar gazda, Teatrul „Regina Maria”, avea să deschidă balul cu premiera „Producătorii” de Mel Brooks (regia Halasi Imre) şi să-l închidă cu alt musical de senzaţie, „Scripcarul pe acoperiş” de Joseph Stein, bazat pe povestirile lui Sholom Aleichem. Între cele două musicaluri, o altă premieră a teatrului orădean, cel mai tulburător spectacol al acestei ediţii, care a primit Premiul special al Juriului: „Cei ce nu uită”, un spectacol (scenariu, regie, ilustraţie muzical) de Gavriil Pinte. Cumplită reîntoarcere în Gulagul românesc, reprezentaţie în care spectatorii prezenţi în sală au fost încărcaţi în două camioane şi duşi în afara oraşului, să asiste la executarea unor oameni condamnaţi la moarte în afara legii, ca apoi să fie readuşi în teatru pentru un final de meditaţie gravă. Un spectacol-eveniment, urmat a doua zi după premieră de conferinţa reputatului profesor Sorin Alexandrescu, „Închisorile lor, memoria noastră”, cu acei ani cumpliţi, acum între uitare şi iertare, dar niciodată dincolo de memorie...