...Când am fost invitat la un Festival de teatru în Stara Zagora, ştiam că voi trece Stara Planina, prin cunoscutul „Pas Şipka”, pe unde se duc turiştii cu maşina spre Turcia, şi voi poposi, în premieră, într-o localitate numită „oraşul cu cele mai drepte străzi din Bulgaria”. Nu ştiam că, în urbea cu 138.000 de locuitori, voi descoperi o superbă clădire a Operei, un Teatru Dramatic („Geo Milev”) şi un modern Teatru de păpuşi. Marea surpriză avea să fie însă evenimentul la care am fost invitat, unul nemaivăzut până acum, „Pierrot”, ajuns la a 8-a ediţie, însemnând „Festivalul Internaţional de Teatru pentru Adulţi”!

Cum la această inedită Gală teatrală au participat trupe din SUA, Spania, Italia, Franţa, Portugalia, Serbia, Slovacia, Slovenia şi, fireşte, Bulgaria (Sofia, Plovdiv, Varna, Silistra, Stara Zagora), a fost un semn clar că, în lumea-ntreagă, şi oamenii mari au nevoie de păpuşi. Amintindu-ne de ceea ce spunea Brâncuşi: „Cine şi-a pierdut copilăria nu mai trăieşte cu adevărat”. La Stara Zagora, spectacolele prezentate - de la clasice la cabaret show, non-verbal şi cu mijloace tehnice de ultimă generaţie - au demonstrat că oamenii mari s-au prins, o clipă, în jocul păpuşilor, pentru a uita sau a medita la problemele noi şi vechi ce înconjoară mapamondul. De la nemuritoarea iubire („Solistul” - Teatrul Racamona Barcelona; „Variaţiuni de dragoste” - Teatrul „Traversând străzile” Banska Bystrica, Slovacia), nevoia de zbor şi curăţenie sufletească („Aripi murdare” - Compania „David Zuazola”, Madrid; „Căzând în furtună” - Teatrul Sha Sha Higby, California; „Pasărea” - Teatrul de păpuşi Stara Zagora), singurătate („Procesul”, după Kafka, Teatrul Maribor, Slovenia) la căutarea soluţiilor de salvare a tinerilor, dar şi a celor maturi într-o societate bolnavă („S.W.A.T.” - Franţa; „Puşlamaua de la etajul 13” - Teatrul de păpuşi Silistra; „Respiraţia” - Teatrul de copii Subotica, Serbia) şi evadarea într-o lume personală („Visul” - Teatrul Mandragora Porto, Portugalia). Omul, astăzi, e doar o păpuşă în jocul întâmplării, cum sună interogaţia Teatrului din Florenţa, rămâne prizonierul implacabilei repetiţii care-i viaţa („Eu, Sisif”, prezentat de Compania „Contrast Filme” Sofia) sau tehnologia modernă îl poartă şi în Rai, şi în iad? Ne mai aparţine viaţa (tema spectacolului „Universul”, realizat de Teatrul de păpuşi Sofia), poate fi individul şi rege şi clovn, executor sau maimuţă („Escorial”, Teatrul Mâna, Plovdiv)? Numai visul păpuşilor poate însemna „drogul moral” permis pentru cei mari, stimulaţi şi de spectacolul Teatrului de stat Plovdiv, în care „sacrificiul uman este necesar pentru a construi un pod nemuritor pe care mereu, în lume, picioare vor veni şi vor pleca”. A existat în extraordinara filosofie a celor mari, etalată în Gala de la Stara Zagora, şi o replică, „Astăzi, parcă, păpuşile şi-au pierdut copilăria”, aparţinând singurului român din Festivalul păpuşilor pentru adulţi, autorul piesei „Puşlamaua de la 13”. Nu ne rămâne decât să ne reîntoarcem la Brâncuşi!