…Printre puţinii regizori români contemporani care au montat zeci de piese autohtone se găseşte la loc de cinste Mircea Cornişteanu, directorul de marcă al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Nu doar pentru că l-a montat pe Caragiale în zeci de variante (mai puţin „Năpasta”), şi nu oricare, ci de valoare, cu mare succes de public şi de presă, cum au fost şi ultimele producţii ale teatrului din Bănie, „O scrisoare pierdută” şi „O noapte furtunoasă”, reputatul director (şi) de scenă demarând recent repetiţiile pentru altă „Scrisoare pierdută”, la Naţionalul ieşean. Mircea Cornişteanu este printre foarte puţinii regizori care respectă lăudabil textul, căruia îi dă strălucire prin ideile regizorale, alegerea inspirată a distribuţiei şi lucrul cu pasiune, până la filigran, cu actorul. Aceste elemente, dublate de cultura şi seriozitatea experimentatului om de teatru, au condus la succes şi ultima premieră semnată, inconfundabil, Mircea Cornişteanu, „Micul Infern”, piesă montată la Naţionalul bucureştean (care şi-a inaugurat, cu acest spectacol, Sala „Pictură”).

…„Micul Infern”, cunoscuta piesă a lui Mircea Ştefănescu, a avut premiera absolută în 1948, la Teatrul Mic din Capitală, cu o distribuţie de excepţie (Eugenia Zaharia - soţia, Fory Etterle - soţul, Nataşa Alexandra - soacra), s-a jucat şi la Teatrul de Revistă, în ’70, cu marele Sică Alexandrescu la „timonă”, cu Marcel Anghelescu, Silvia-Dumitrescu Timică, Ileana Stana Ionescu, Mişu Fotino, Cristina Stamate. A montat piesa şi Mihai Berechet, la Teatrul „Nottara”, în ’77, cu Silvia-Dumitrescu Timică (soacra), Lucia Mureşan, Ion Dichiseanu, Ştefan Radof, Emilia Dobrin, Dorin Moga, Ion Siminie.

…În pofida succesului de decenii al „Infernului” de la „Nottara”, Mircea Cornişteanu s-a încumetat să monteze piesa, acum, la Naţionalul din Capitală. Cu Ileana Stana Ionescu (pe rol cu Rodica Popescu-Bitănescu) în „soacra” şi cu o echipă de actori tineri, capacitându-i spre creaţii notabile. Cum este cazul Ilincăi Goia (excelentă în rolul soţiei), Marius Rizea (remarcabil în „doctorul”), Liviu Lucaci (poate cel mai bun rol al său, interpretând „soţul”), Dragoş Stemate („curtezanul”), Daniel Badale (ordonanţa”) şi Fulvia Folosea („secretara”). Un spectacol dinamic, în scenografia Clarei Labancz, care se încheie cu atât de inspirate ieşiri la aplauze (personajele schimbând „contracronometru” costumele din cele trei acte - tot atâtea perioade din viaţă, culminând cu bătrâneţea). O comedie alertă, profesionist montată, jucată cu fervoare, care, pariez, se va reprezenta ani buni, cu mare succes.

…Când, săptămâna trecută, în cadrul Colocviului Naţional de Dramaturgie „Mircea Ghiţulescu”, ţinut la Giurgiu, în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene, l-am numit pe Mircea Cornişteanu printre puţinii oameni de teatru români care susţin dramaturgia autohtonă, reputatul regizor a replicat, cu profundă semnificaţie: „Eu nu susţin dramaturgia română, ci dramaturgia de bună calitate!”…