…După ce, în iunie, a debutat pe o scenă românească, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu, cu o piesă actuală (flagelul drogurilor, ajuns şi în lumea satului!), intitulată sugestiv „De când te aştept” (traducerea, regretatul Vili Perveli Nikolov), profundul dramaturg bulgar Orlin Dyakov (totodată actor, regizor, directorul Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse) a revenit, în aplauze, săptămâna trecută, cu o nouă piesă - „Hai s-o ucidem pe Matilda!” (traducerea - Olga Ştefan Rece). Tot pe scena unui teatru românesc de proiecte - ambiţiosul „George Ciprian” din Buzău. Acum, cu totul alte temă şi tramă, iubirea (falsă, monedă de schimb) ce chinuie doi bărbaţi: Ivan - soţul, „un om foarte simplu” (cum îl prezintă autorul), şi Max - amantul, „un om bogat şi solid”, cei doi luptând, la propriu şi la figurat, pentru aceeaşi femeie, Matilda, care nu va apărea o clipă pe scenă. Până la urmă, după ce s-au ameninţat cu pistolul, după ce au fost caraghioşi, laşi şi violenţi, au devenit prieteni, uniţi, poate, şi de infidelitatea Matildei în acest triunghi amoros.

…Pornind de la un text foarte bine scris, alert, cu umor şi profunzime, regizorul Sorin Misirianţu a reuşit, cred, cel mai bun spectacol din cele cinci pe care i le-am văzut. Poate pentru că directorul de scenă s-a gândit ca model la o peliculă a lui Tarantino, „Matilda” de la Buzău a avut un fascinant ritm de film, excelent jucat, cu tensiune înaltă, ce n-a scăzut o clipă, glisând abil între umor de limbaj (sau gesticulare) şi furie. Un spectacol care a aprins sala din plecare (un admirabil public de teatru!), bucurând-o prin valoarea piesei, montarea scenică şi, nu în ultimul rând, printr-o interpretare de zile mari.

…Regizorul clujean a găsit cartea câştigătoarea a distribuţiei, după două încercări fugare, cu Marius Bodochi şi Mihai Bisericanu. N-a fost să fie niciunul partener cu Ioan Isaiu, dar, uneori, în tot răul se ascunde şi un nevisat bob de performanţă. Alegerea lui Misirianţu a şocat, debutându-l pe o scenă profesionistă de teatru pe cunoscutul cântăreţ Dan Helciug, star cu trupă şi proiecte de muzică grea. Cu nonşalanţa pe care i-au dat-o anii pe scena muzicii uşoare şi publicul de mii de oameni, cu patima de a fi şi actor de teatru, Dan Helciug a întrecut aşteptările, ducând rolul lui Max (amantul) în forţă şi umor, făcând faţă cu brio provocării lansate de un Ioan Isaiu, absolut dezlănţuit, în superbe şi rapide dedublări. Nu l-am urmărit pe Ioan Isaiu în telenovelele care l-au făcut celebru, l-am apreciat ca actor de teatru şi îmi permit să afirm că a reuşit rolul vieţii pe scenă în această piesă bulgărească „Hai s-o ucidem pe Matilda!”. Un spectacol admirabil, care, sunt sigur, se va juca mult, un succes care se datorează creatorilor, actorii, dramaturgul, regizorul. Nu ştiu cum a arătat nevăzuta Matilda în spectacolele de la Sofia şi Ruse, unde piesa s-a jucat ani buni. La Buzău însă ea a fericit cinci bărbaţi (doi actori, un dramaturg, un regizor, un cronicar) şi o sală însetată de teatru!