...Teatrul „Nottara” (director-Marinela Țepuș) se află într-o căutare frenetică de idei, de nobile surprize. În context, ultima premieră văzută, „Poker Face”, merită un buchet de aplauze, fiind și o invitație pentru alte teatre!

În primul rând, premiera a finalizat perfect - cu spectacol pe scena teatrului - seria de Spectacole-lectură, cu texte românești, cehe și mexicane. Apoi, parteneriatul cu UNATC n-a rămas un frumos vis, ci a devenit realitate: regizoarea Adela Bițică, studentă la Masterat Regie-Teatru, a montat, la „Nottara”, întâiul ei spectacol profesionist! Tinerii Cristiana Ioniță și Costin Dogioiu abia au terminat studiile de actorie, fiind favorizați ai sorții să evolueze lângă doi actori de vis, Victoria Cociaș și Ion Haiduc. Nu în ultimul rând, Teatrul de pe Bulevard a avut excelenta idee de a publica în remarcabilul Caiet-program piesa „Poker Face”! Încât să-ți faci o idee clară despre text și despre aportul regiei, al actorilor...Textul aparține unui tânăr dramaturg din Cehia, Petr Kolecko, pe care traducătorul piesei în discuție, Mircea Dan Duță, l-a prezentat ca un nonconformist. Curent la modă. În numele nonconformismului tinerei generații se laudă stilul-arpegiu la noua realitate, ba se și scuză eclectismul unor sensuri și semnificații sau surplusul de trivialități. Am marșat pe țelul tânărului personaj Viktor: „Vreau propria mea viață, ca o variantă politică, economică și în esența sa, și filozofică, a rezolvării problemei viitorului celor tineri pe timp de criză financiară”. Numai că, în numele acestui ideal, tânărul are nevoie de banii mamei iubitei lui (Pavlina), o campioană mondială de poker cu 50 de milioane de euro. Nonconformist, se ajunge și la sex, între tânărul avid de bani și mama Pavlinei, la un pistol și o pușcă, la scena cu fiica ostatică. Acțiunea piesei, în 8 scene, între 1988 și 2011, iar poanta se vrea prezența în miezul problemei, prin film, scrisori și vorbe, a fostului președinte al Cehiei, Vaclav Havel, simbol al „Revoluției de catifea”, dar și apreciat dramaturg („Opera cerșetorilor”, „Petrecerea din grădină”). Este sau nu Pavlina, fiica din flori a lui Havel, creată într-o noapte de dezmăț a tinerei Jana? La început, când se transmite la tv înmormântarea lui Havel, e o posibilitate de 14%! În final însă, când la televizor apare... investirea ca președinte a lui Havel, Jana privește din maternitate discursul și îl taxează: „Doamne, ce baliverne!”. E un semn al demitizării unui simbol, ca Havel, ceea ce nu mi se pare deloc o virtute nonconformistă! Dimpotrivă!

Textul citit după vizionarea spectacolului a relevat frumosul și maturul decupaj scenic al tinerei regizoare Adela Bițică (am rezerve la final), ajutată și de jocul fenomenal al Victoriei Cociaș, într-o cheie absolut nouă, și al minunatului Ion Haiduc, hâtru și inteligent în rolul bătrânului Frantișek, tatăl Janei. Lângă ei a înflorit și talentul celor doi tineri actori, cu o notă în plus pentru naturalețea și sensibilitatea Cristianei Ioniță.