…„Avignon, cel mai frumos Festival de teatru din lume”, cum l-a caracterizat Matei Vișniec, dramaturgul de mare succes stabilit la Paris, a ajuns la ediția a 68-a (4-17 iulie 2014). Una marcată de greva artiștilor și a tehnicienilor din teatre, nemulțumiți de noul regim de asigurare. Oricum, Festivalul s-a ținut, nu ca în 2003, când, tot din cauza protestelor, s-a anulat ediția. Marele om de teatru Jean Vilar, care a pus primele cărămizi la Festival, în 1947, cu piesa „Crima din Catedrală” de T.S. Elliot, nu și-ar fi imaginat ca această mișcare teatrală să atingă o asemenea dimensiune, cu sute de reprezentații în cele două Secțiuni. Cea oficială, „In” (anul acesta - 30 de spectacole), și cea pentru trupe independente lansată în 1966, „Off” (cu 800 de spectacole), cu reprezentații în 200 de spații de joc, pornind de la celebrul Palat al Papilor și terminând cu grădinițe, școli, piețe, străzi. Cu participanți din lumea-ntreagă, care vin la Avignon - oraș situat pe stânga Ronului, la 80 de kilometri de Marsillia și la 640 de kilometri de Paris - ca artiști de cuvinte, ai glasului și mișcării, să caute noul, respectând, în principal, tradiția. Mulți ajung la „Off” pe banii lor - din dragoste de teatru, dar și dintr-un ascuns snobism -, căci din vânzarea proprie a biletelor nu-și pot recupera investițiile serioase făcute cu închirierea sălilor și cazarea.

…Anul acesta, teatrul românesc, ajuns de multe ori, cum-necum, la Avignon, s-a bucurat de prezența în Secțiunea oficială cu spectacolul Geanninei Cărbunariu (text și regie) „Solitaritate”, montat la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu (premiera, în iunie, anul trecut). Un spectacol cu opt reprezentații (între 19 şi 27 iulie), excelent primit de critica franceză („Un portret al României, o oglindă a Europei”). E un mare succes simpla prezență în Secțiunea „In”. Dominată, anul acesta, de premiera vestitului Thomas Ostermeier („Căsătoria Mariei Braun”) și de o curată nebunie numită… un spectacol ce a durat nu mai puțin de 18 ore (!?!) și a spulberat „recordul” de anul trecut, un „Faust” - adaptare de Stenmann după Goethe - de numai… 8 ore și 30 de minute! Cu tot cu cele şapte antracte, „Henric al VI-lea” a ținuat fix 18 ore şi 23 de minute!?! Piesa, în sine, durează 13 ore, dar se spune că spectatorii au părăsit în număr mic o sală cu 600 de locuri. „Culpabil” pentru acest maraton insolit este regizorul Thomas Jolly, de 32 de ani, care a gândit proiectul încă din 2010. Critica s-a arătat binevoitoare cu Jolly şi a opinat că „spectacolul-maraton a semănat cu un serial de televiziune prin prisma efectelor speciale şi a suspansului, dar a rămas fidel lui Shakespeare prin intermediul textului şi teatralităţii intacte”. Au fost și pe la noi spectacole-maraton, de cel mult 4 ore și jumătate, dar, să stai peste 18 ore într-o sală de teatru, seamănă cu o obsesie a recordurilor, și nu cu un teatru pentru marele public. Or, titlul de glorie al Festivalului de la Avignon este (sau era?) simbioza dintre marea artă și cultura de masă!