Dragii mei,
Știu. Nu sunt pe placul vostru. Muzica mea, deși diversă, nu reușește să ajungă printre preferințele voastre. Emisiunile, spectacolele, picturile și toate proiectele mele vă lasă reci, indiferenți și nu reușiți să empatizați în niciun fel cu ceea ce fac eu. Respect asta, ba mai mult decât atât, îi apreciez pe oamenii care nu fac sau spun lucruri din complezență doar ca să dea bine. Îi stimez enorm pe cei care au gusturi definite și principii clare, venind mereu cu argumente atunci când nu le place ceva. Știu și e firesc să nu fim iubiți de toți cei care ne-nconjoară. Ar fi plictisitor să fie așa.
Eu nu mi-am dorit niciodată să sufoc pe cineva, să intru cu forța acolo unde ușile sunt închise. Nu vreau să fiu unanim aplaudat și-mi convine să existe și public pentru care mai am mult de lucru sau în fața căruia nu am reușit să mă ridic la anumite „standarde“. Asta nu dă nimănui dreptul, în schimb, să arunce cu noroi, să jignească și să facă tot posibilul să minimalizeze munca și dăruirea unui artist, a unui om care apare cu drag și cu sufletul deschis în fața publicului, oricare-ar fi acesta.
Nu vreau să mă iubiți sau să-mi ascultați muzica. Vreau, totuși, nu doar pentru mine, ci și pentru mulți dintre colegii mei, să arătați respect și decență. Nu e greu să spui că nu-ți place ceva sau cineva, cu un set de argumente, cu vorbe decente și cu un dram de rațiune. Când toate acestea lipsesc, orice demers de a epata, cu orice preț, de a fi interesant și spiritual și a ieși în față, e lipsit de inteligență și, în cele din urmă, poate fi calificat ca fiind o formă, așa, pe departe, de proastă creștere. E ușor să vorbești, mai greu e să construiești, să faci bine, să te dăruiești.
Trâmbițați mereu că am un public îmbătrânit. Sunteți veșnici, dragii mei? Comercialul își va pierde la un moment dat din strălucire, iar amintirile, emoțiile, experiențele și problemele vor face cumva ca și preferințele muzicale să fie altele, în ani, rezonând cu un alt tip de mesaj, mai profund. Oricum principiul acesta, legat de publicul în vârstă, este ieșit din calcul. Nu cer nimănui buletinul la intrarea în sală, iar scopul unui artist nu este acela de a se adresa doar unei anumite categorii de public.
Nu, la concertele mele vin oameni de toate vârstele și categoriile sociale și da, există și tineri, mulți, care ascultă Fuego, chiar dacă el nu este „pe val“. Ah, dar mă scuzați, voi comentați fără să fi venit vreodată la un concert de-al meu, în sală, ca să vedeți ce fac, ce cânt, ce spun. Vă limitați doar la moda cu „bradul“. N-am ce zice, e comică, dar până la un punct. S-au plictisit și brazii de poantele răsuflate pe seama unui cântec. Nu sunt perfect. Am multe de învățat, am un stil diferit și e normal ca voi să nu rezonați cu asta. Știu că de multe ori cei care-și fac treaba, își văd de drumul lor și nu deranjează pe nimeni trebuie puși la colț, dar ce să vedeți?, n-ați descoperit nici jumătate din câte pot face eu!
Mă adresez vouă nu pentru că aș pune la suflet foarte tare faptul că nu vă sunt pe plac, ci pentru a vă arăta că eu mă gândesc și la cei care au nevoie de mai multă înțelepciune în viața lor. Nimeni nu deține adevărul absolut pe lumea aceasta și, credeți-mă, e loc pentru fiecare, mai ales atunci când, după vreo 25 de ani de muncă, ai reușit să ajungi aici prin dragostea celor care rezonează cu tine. Eu nu sunt idolul cuiva, nu sunt nici măcar vreun exemplu, sunt doar un artist căruia îi place enorm ce face. Și poate o să vă găsiți și voi... mai mult, chiar îmi doresc să vă găsiți și voi, odată și-odată, idolii potriviți! Mă-nclin!