Mai există oare prietenie adevărată și devotament pe lumea aceasta? Nu e întrebare retorică și nici nu vreau să fac vreo dramă existențială din asta. Dar pur și simplu mi se pare că noțiunile s-au uitat pe parcurs și am ajuns, cu toții, fără să vrem, într-un fel de capcană în care nu prea mai prețuim anumite valori simple, de bază, care ne-ar putea face viața mai frumoasă. Nu mă bat cu pumnul în piept că sunt vreun perfect. Am suficiente lacune și o mulțime de lucruri de învățat în continuare, experiențe de trăit și lecții care să mă pună pe gânduri.

Dar mi se pare c-ar trebui mai des să fim devotați oamenilor care sunt lângă noi, fără să încercăm să obținem ceva de la ei. Mi se pare foarte ușor să dăm, din când în când, un telefon sau un semn să-i întrebăm pe cei care ne sunt dragi ce mai fac sau dacă au nevoie de ceva, de-un sfat sau o vorbă bună. De foarte multe ori, lucrurile materiale pălesc în fața cuvintelor venite la timpul potrivit de la persoanele cele mai în măsură să facă asta.

A devenit, din păcate, o mirare atunci când vezi că sunt persoane demne, care nu vor nimic de la tine. A devenit ceva de neconceput ca atunci când rogi ceva pe cineva să nu-i spui și pretențiile. Deja sunt perimate, obosite, învechite principiile, poveștile care vorbesc despre loialitate, despre ajutor dezinteresat! Eu înțeleg că suntem pe viteză, la pilot automat, înțeleg că tuturor ne e greu, dar nu e un consum prea mare de energie să rămânem oameni și să ne pese, măcar puțin, și de tot ce este în jurul nostru.

Eu unul nu am foarte mulți prieteni adevărați. Cunoștințele sunt multe, le iubesc și le stimez deopotrivă. Dar prietenii sunt mai puțini. Și nu neapărat din cauza lor. Uneori, din lipsă de timp sau din uitare, nu pot fi prietenul acela special, devotat cu tot sufletul. Prieteniile sunt, în general, greu de întreținut și rareori ele ajung la statutul de sinceritate absolută.

Și nu pentru că oamenii nu pot, ci pentru că sunt diferiți și reușesc de multe ori să fie circumspecți tocmai cu cei care țin enorm la ei. Un prieten e o nădejde, e liniște și locul în care ajungi atunci când ai mare nevoie! Nu e nevoie să te auzi zilnic cu un prieten adevărat, dar știi sigur că e acolo și te iubește necondiționat! Prieteniile sunt un fel de comoară, o investiție de suflet care adună mult mai mult decât alte bogății și relații!

Ce înseamnă oare un prieten adevărat? E greu de spus. Toată lumea trâmbițează varii citate despre prietenie, despre loialitate și despre felul în care oamenii aleg să se susțină. Eu spun doar că prietenia nu e pe bază de cerere și ofertă. Prietenia e un „Mulțumesc” spus la timp, e legată de gesturi, de simțăminte, de fapte și de reacții în momente-cheie. Un prieten sincer este cel care se gândește la tine când alții nu o fac, e cel mai aspru critic și e întotdeauna sincer, chiar dacă asta te doare uneori și-ai vrea din partea lui mai multă înțelegere și înțelepciune.

Prietenia nu este o joacă, este o cursă lungă, cu bucurii și dezamăgiri, pentru că nimeni nu-i perfect, dar este o legătură pe viață, alături de niște oameni fideli, care devin parte din sufletul tău. Și dacă te sună la 2:00 noaptea cu o problemă, răspunzi și cauți rezolvări! Asta e prietenia!

De multe ori preferăm să ne rănim și să găsim mereu motive pentru a nu fi corecți. În fond, prietenia e mai mult decât empatie. E dovada că umanitatea mai poate fi unită și mai poate crede în speranță. Eu știu că lumea e apăsătoare, dar niciodată nu e greu pentru un cuvânt bun spus la timp, pentru un ajutor și pentru un umăr pe care să poți plânge la timp.

Prietenia este bucuria revederii, este fix acel lucru care ne sprijină. Personal, eu consider că sunt răsfățat cu oameni apropiați. Ne și dezamăgim în prietenie, dar credeți-mă, nu e greu, nu e complicat să fim solidari, să prețuim și să nu ne pară rău pentru cei care reușesc! Și nu ezitați să spuneți o vorbă bună la timp, valorează mai mult decât orice bun material!