M-am născut în limba română, trăiesc prin ea, o cânt cu tot sufletul la orice pas și tot cu ea plâng, râd și ating cerurile. Limba asta română e un soi de legământ al nostru tainic cu țara, e o înălțare și e felul prin care suntem una cu cei de lângă noi, conectați la o istorie străbună, la tradiții și la nemuriri. Gândim în această limbă și e păcat că o murdărim zilnic, că ne batem joc de înțelesurile ei și o ciopârțim fără ca măcar să avem vreo mustrare de conștiință. Ne credem inteligenți peste măsură și uităm să vorbim corect, să punem virgule, să avem grijă la ce spunem și ce gândim, pentru că asta ne zugrăvește mai mult decât ne-am putea noi imagina vreodată.
Nu ne mai interesează cum vorbim, nu ne mai interesează să simțim românește, pentru că e mai la modă să folosim împrumuturi, să ne prostim și să schimbăm, doar de dragul de a fi interesanți, uitând că folosirea corectă, chiar și modestă, a limbii române e un soi de evoluție, o înălțare a firii, o normalitate la care toți ar trebui să accedem. Oricât ar părea de dur, cine nu e una cu limba nu mai e român. Asta pentru că într-un turn Babel, într-o diversitate culturală, limba e cea care ne diferențiază și ne trezește la realitate, ea punând vorbele în glasul și pe chipurile noastre. În limba română am spus prima oară „MAMA“ și tot prin ea sună cel mai dulce dragostea și cântul, doina și înțelepciunea!
Limba română, a cărei zi o celebrăm pe 31 august, ne e martor al tăcerilor, ne e cântec al celor mai frumoase amintiri, cum e și ritm al con- fesiunilor și felul prin care ne putem înfățișa. În fond, ea ne descrie pe noi, în cel mai lăuntric mod. Atât de dulce sună fiecare moment în care ne veghează, căci evoluția noastră merge la pas cu limba, iar fiecare tresărire, mirare, uimire poartă numele său. Carpații sunt mândri în descrierea sa, plaiurile mioritice se încarcă de vigoare când prin ea îi analizăm, metaforele minunilor naturale românești poartă simbolul limbii române, iar noi, oamenii, ne zugrăvim prin ea, pe înțelesul nostru, o lume a vorbei înalte, pe care merită să o sărbătorim.
Tocmai de aceea, știu și spun că limba română merită celebrată la orice pas, căci îndurările și lupta sa pentru supraviețuire, într-un cerc al transformării, e continuă și deloc lipsită de nevoi. Nu s-ar cuveni să nu ne gândim cât de săraci am fi fost fără graiul plin de tâlc, fără zicale, fără înțelepciunea poeziilor, ce au în limba română un mister al zicerii, cum nicio altă limbă nu posedă, și chiar fără vorbele de duh. Eu simt limba română ca o icoană în care găsesc la fiecare pas motive de a rămâne uimit, găsesc forma prin care pot spune ce sunt și mai ales ce simt, găsesc fondul meu nativ, căci noi, românii, suntem una cu limba în care ne-am născut!
Strigătul doinelor, arma dreptății, leagănul dezvoltării noastre și simbolul etern ce ne-a unit peste timp e limba noastră, ce trebuie prețuită, ce trebuie respectată, ca un bun comun inestimabil, pe care îl posedăm cu toții, mai presus decât o comoară. O comoară pentru care nu plătim nimic, dar căreia îi dăm girul înălțării noastre către neprețuit, căci ea are întotdeauna cheia răspunsurilor firești.
Am mai spus, limba asta a noastră nu-i așa de complicată și nu-i greu să vorbim corect, măcar așa, din respect. E foarte ușor să-i blamăm pe toți pentru orice, de la politicieni la artiști, dar măcar - ar fi de bun- simț! - s-o facem corect românește! Ea trebuie să servească drept armă pentru promovarea culturii și trebuie să ne fie exponent într-o lume a deznădejdii. Să cântăm în limba română, să iubim în limba română!
Știu că poate nici eu nu o prețuiesc suficient, dar cred că ar merita mai multă importanță și n-ar strica, înainte de tablete, telefoane, limbi străine și alte activități, să o știm cum se cuvine. Este poate cea mai înaltă nuanță a noastră, a românilor. Știu că e grea, știu că trebuie răbdare, dar în loc să o ciopârțim, fără să ne pese, mai bine i-am da ascultare și ne-am alina urechile cu dulceața sa. Cânt limba română la orice pas, o recit și sunt mândru că sunt român în țara mea frumoasă, cu valori, doruri și vorbe mărețe, de care mi-e atât de drag, inclusiv prin emisiunea pe care o fac la TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15:00 - „DRAG DE ROMÂNIA MEA!“. La mulți ani, limbă română!