Crud și irevocabil, parcă fără să ne dăm seama, ne pleacă actorii, ne pleacă fericirile artei românești, într-un recurs tăcut, nespus, al uitărilor și-al eternității lor în ambalajul culturii autohtone. S-a dus și doamna Tamara Buciuceanu-Botez și rămânem mai săraci și mai lipsiți de prezența și sfaturile unor oameni de colecție! Eu mă simt onorat că am avut ocazia să cunosc depline caractere, care m-au inspirat și care mă fac, prin amintiri, mai bogat spiritual!

Un om remarcabil, pentru mine și pentru toată suflarea românească, este doamna Draga Olteanu-Matei! O, Doamne, câte povești are de spus, câte trăiri și rememorări, câte roluri pe care le-a trăit cu pasiune, câte forme de lut artistic a luat! Și de fiecare dată rămân uimit și o ascult și parcă nu-mi vine să cred că-i stau aproape! Acum vreo 20 de ani am întâlnit-o prima oară, când ea și Rodica Popescu-Bitănescu mi-au oferit o șansă. De atunci, mă urmărește și mereu vine cu sfaturi utile, cu gânduri care mă ajută și-mi dau încredere în mine, mai ales că este un aspru critic al calității, definindu-și viața prin profesionalism, demnitate și putere de a spune, prin simboluri, lumi ale teatrului și filmului!

De la doamna Draga știu că nu vorbele alambicate și pline de laude ne descriu. Nu-i mare admiratoare a laudelor, iar destinul său artistic este mai ceva ca o carte deschisă a teatrului, un soi de obiect de studiu pentru cei care aleg să facă această meserie. A jucat și dramă, a definit comedia, a scris scenarii impresionante, a regizat, a format tineri și a insuflat celor din jur corectitudinea sa față de limbă, de neam, de valori. Naturalețea i-a fost armă, iar sinceritatea felului său a plasat-o în rândul clasicilor. Face parte din tezaurul nostru, al românilor, și chiar dacă risc să mă mustre pentru cuvintele astea, spun că doamna Draga Olteanu-Matei este una dintre cele mai mari și mai semnificative actrițe ale românilor, cu sute de roluri în teatru, film și televiziune, intrând perfect, mereu, în pielea personajelor sale, descriind valori umane.

Rațiunea sa de a exista, disciplina și puterea de a alege între ce-i corect și ce nu i-au adus, în ani, iubirea publicului român. Râzi alături de ea, plângi, rămâi uimit și cuprins de-un sentiment greu de descris când o privești în piese de teatru memorabile. Nu știu sigur dacă noi, românii, merităm pe deplin măsura talentului său, oferită, fără a cere ceva, fără pretenții de mare artistă, publicului. Știu în schimb că trebuie să o prețuim nespus! Numele i-a fost predestinat, iar luminile activităţii sale fac din întregul gen al românilor o capodoperă. Draga Olteanu-Matei este virtute, are şi forţă şi căldură la un loc, are dramă şi umor în aceleaşi doze în care le şi poate îmbina.

Sunt mândru că a devenit, acum doi ani, membru de onoare al proiectului meu „ART BY FUEGO“. În al doilea rând, sunt fericit că i-am putut savura, în mai multe întâlniri, învățăturile și lecțiile. Și credeți-mă, acest lucru chiar e o binecuvântare, ea fiind o adevărată instituție de teatru, un talent fenomenal, cu o putere incredibilă de a transmite. Draga Olteanu-Matei mi-a spus ce-i măsura, tot ea mi-a atras atenția asupra dăruirii, sinceritatea și nonșalanța au arătat altfel după ce am ascultat-o și desigur că fericirea de a fi pe scenă a fost un alt plus despre care mi-a vorbit. Firește că o iubesc, pentru toate rolurile din teatru și din film, pentru cariera impresionantă, pentru emoțiile transmise în ani și pentru omul care este! Pe 24 octombrie este ziua sa și-i doresc ani mulți și sănătoși, care să-i păstreze tonusul și mintea la fel de geniale ca în toată cariera sa! Cu drag de Draga mea, la mulți ani!