Dragă România mea, ce faci? Cum o mai duci? Știu că te doare întrebarea mea, dar ce să vezi, și eu mă-ntreb zi de zi cât te-or mai chinui unii și alții cu indolența și nepăsarea lor, cu felul acesta hulpav de-a lovi la orice pas, cu dorința nestăvilită de nou, de parcă continuarea lumii ar sta în modernitate. Știu că suferi și mai știu că ți-e rușine cu toți cei care te reneagă și se simt timorați că-s parte din tine. Crede-mă, pe ei nu-i voi putea înțelege și ierta vreodată, pentru că ei nu pricep un principiu simplu - tu nu te poți apăra, nu poți evolua, nu poți străluci altfel decât prin ei.

Rușinea de a fi român mi se pare cea mai puternică și mai dezamăgitoare „lovitură de stat“, dincolo de orice altceva. Patriotismul a devenit un soi de nebunie, iar noi, cei care mai ținem la tine și la valorile tale, suntem ori duși cu capul ori avem cine știe ce alte interese, se pare. Tu meriți lumina ta, meriți să fii iubită și apărată. Sunt sigur că dacă mai mulți dintre noi am simți cu adevărat ideea de unitate, lucrurile ar sta diferit și tu ai fi mai fericită. Mă gândesc, dragă țara mea, că istoria te-a pedepsit de multe ori. Tot din cauza alor tăi ai fost păcălită și-ai suferit și te-au terfelit alții cum au vrut.

Însemni mult pentru mine și te respir în fiecare muzică pe care-o cânt, în fiecare vers al limbii mele, în dorul de tine atunci când sunt plecat. Și n-ar mai fi Carpații la fel dacă tu nu i-ai înălța în numele tău. Dunărea ar seca și sigur, dar sigur, Bucovina și Maramureșul nu ți-ar așeza coroana înțelepciunii pe frunte. Of, câte minuni ascunzi tu și ce potențial măreț în fața lumilor! Dar să știi, dragă România mea, că eu cred în tine și-n puterea ta de-a trece peste timp, împlinindu-ți menirea și cele mai puternice visuri. Nu vreau să te simți jenată de vorbele mele. Nu-s nici prea laudative și nici lipsite de suflet.

Simbolurile tale ar trebui să fie exemple de căpătâi pentru toți. Ai cu ce să te lauzi, slavă Cerului, în mai toate domeniile! Și limba ți-e melodioasă și știu că poate eu sunt prea mic pentru a face ceva pentru tine, dar, crede-mă, ai nevoie de răbdare pentru schimbare și pentru ca fiii tăi risipitori să-nțeleagă că bucățica aceasta de tărâm e binecuvântată. Ai, buna mea prietenă, forță să reziști. Ai bogății și ai sufletul fiecăruia dintre noi, pentru că suntem una cu tine!

Mai pe scurt, de ziua ta, după exemplul lui Mihai Eminescu, îți doresc să ai parte de mai multă prețuire, de muzica ce-o meriți, de locul potrivit pe hartă, de iubitori de tine, de păstrători ai frumosului tău, de oameni care să te vrea în primul rând și să nu te vândă, de simplitate și de voință!

Ştiu că se poate şi mai ştiu că tu ești pentru mine, indiferent de furtuni şi de răbufniri, ACASĂ! Și nu o să-mi fie niciodată jenă să exclam sus și tare că-s român și sunt mândru de asta! Ți-aș mai scrie, dar mi-e teamă că o să mă consideri și tu, pe nedrept, înverșunat prea tare. Stai liniștită, eu nu mă opresc din lupta pentru înălțarea ta, pentru promovarea simbolurilor și a anilor tăi glorioși!

Nu-mi dau seama încotro mergi, nu văd bine drumul sau poate că nu-l înțeleg, dar lanterna mea, întotdeauna, îți va păzi menirea și-mi va păstra și mie simțirea românească, pură și autentică! Eu sunt român și te iubesc și-aș vrea ca și ei, toți, absolut toți, să te iubească mai mult! Asta meriți! Asta vreau! MI-E DRAG DE ROMÂNIA MEA!