Am încercat de foarte multe ori să dau o definiție corectă iubirii și nu am reușit aproape niciodată să o găsesc pe cea mai exactă. Uneori îmi spun că nici nu e cazul, pentru că aceasta nu trebuie să fie încadrată în reguli sau canoane, în povești sau drepturi, ci doar în sentimente pure, care nu pot fi descrise prea ușor în cuvinte. Știu că toată lumea încearcă să spună cât de frumoasă e iubirea. Eu o fac ades prin cântec, dar esențial e altceva! aptul că suntem e iubire, faptul că trăim e iubire, de asemenea! Iubim lumea, ce ne înconjoară, pe noi și pe cei de lângă noi, iubim iubirea și mai iubim fix starea aceasta de fericire pe care o avem atunci când iubim.
Cred cu ardoare că n-am fi oameni dacă ea n-ar exista printre noi și ne-ar sensibiliza, ne-ar face mai sensibili și mai vulnerabili. Și credeți-mă, nu-i deloc rușinos să fii vulnerabil, să suferi, să-ți fie dor și să aștepți să simți din nou bucuria pe care iubirea, în tot ansamblul ei, ți-o pricinuiește! Mereu am crezut că iubirea ne face mai buni, ne înnobilează și ne așază un soi de aură a simplității. Cumva, suntem iubire laolaltă și n-am funcționa cum trebuie, am fi defecți complet dacă ea n-ar fi. Firește că o rănim și deseori o facem să sufere, dar iubirea ar trebui să fie ghid în viață.
Și nu mă refer doar la a iubi oamenii din jurul nostru. Mă refer la tot! Iubirea e sinonimă cu respectul, cu atenția și seriozitatea, cu implicarea și cu felul acela modest de a da lumii propria noastră înfățișare atunci când suntem în al nouălea cer. Iubirea înseamnă un mod de viață, nu doar o stare trecătoare de moment și este important să ne iubim pe noi, ca să-i putem iubi și pe ceilalți. Nu vreau să fac mare caz pe asta, dar eu sunt un romantic incurabil și-atunci știu că iubind iubirea și felul în care ea ne transformă zi de zi putem deveni mai încrezători în toate!
V-ați gândit vreodată cum ar arăta lumea fără ea? Cum am fi noi dacă n-am avea ce sau pe cine să iubim? Cum s-ar nărui totul într-o clipă și cum inspirațiile ar pieri definitiv? Lumea în sine e un fel de iubire și nu-i prea indicat să o privim în derâdere pentru că la un moment dat, dacă ajungem să nu avem parte de ea, devenim triști și uitați de atingerile bucuriilor. Iubirea este laolaltă gând, simțire și sinceritate! Ea pare de multe ori greu de simțit.
Poate că așa și este, în multe dintre situații, dar cu siguranță în vers și-n cântec, ea capătă alte nuanțe, alte dimensiuni. Am cântat mereu despre dragoste pentru că mă reprezintă și mă definește ca om. Eu iubesc viața, oamenii, pe cei dragi, iubesc să dăruiesc, iubesc să fiu fericit, să am de lucru, să cred, să pot, să fiu în priză permanentă! Romantismul, dragii mei, nu e desuet și are ceva ce sigur e în fiecare - sinceritate! În fond, cu toții ne putem regăsi, mai mult sau mai puțin, în versurile unui cântec despre iubire! Știu bine un lucru. Însemnăm, dincolo de orice altceva, dincolo de felul în care ne urâțim sau ne facem rău, iubire pură. Și trebuie să ne pese mai mult de ea! Nu-i obligatoriu, dar iubiți iubirea, așa veți fi mai curați și mai frumoși la suflet și la chip și înțelegeți că, fără ea, am fi mai triști, nemuritori și reci, într-un imens vid al necunoașterii! Iubirea este dincolo de noi sau, oare, nu suntem chiar noi? Și nu uitați că vă iubesc enorm, mereu, dăruindu-vă iubire, în fiecare duminică, de la ora 15:00, la TVR 2!