Îmi place să cred că țara mea este mai presus decât multe altele, dar visul acesta al meu e deseori dărâmat de mituri, de oameni și de preconcepții pe care n-am cum să le elimin. Ai noștri suferă când alții spun că sunt mai buni decât noi, dar nimeni nu face nimic să dovedească că nu-i așa, pentru că nu este. Am mai zis asta, eu nu țin neapărat să fiu „patriotul de serviciu“ și nici absurd nu sunt, dar mi se pare că atât timp cât m-am născut și m-am format în România, trebuie să-i fiu recunoscător, să admit asta cu mândrie, să o cunosc și să o iubesc, cu toate greșelile ei, să o promovez așa cum pot, să-i știu limba în formă corectă și să fac tot ce-mi stă în putere ca ea să strălucească.

Nu se întâmplă asta prea des. Nouă ne place să ne lovim singuri la picioare și să ne sabotăm. Nu suntem uniți, nu tragem la aceeași căruță și din păcate nu vrem să ne înălțăm mai sus de propria condiție. Unii se amuză tare de tot când vorbești despre ideea de a avea mai multă afecțiune pentru țara ta. Nu prea înțeleg și am renunțat de mult să fac asta, pentru că eu văd lucrurile diferit și pentru că mă încăpățânez să le arăt tuturor că avem frumuseți, că putem fi înalți, că arta noastră, valorile ei, muzica și cuvântul sunt mai presus de orice. Și-ar trebui să simțim asta. Fără să ne forțeze cineva! Cred cu ardoare că mai mult drag de România, la modul general, n-ar strica. Ar salva multe și-ar repara din problemele care ne macină zi de zi.

De ce să-mi fie rușine cu țara mea? De ce să n-am curajul să spun sus și tare că-s român? Nu e cool? Ba mie mi se pare că e și mi se pare că, dacă ne-am implica mai mult, aspectul general ar fi altul. Mă întristez să văd cum neaveniți sunt transformați în idoli și eroi. Mă doare să văd că oamenii nu știu fragmente de istorie, nu știu mari artiști ai țării și nu vor să admită frumusețea și complexitatea ei.

A fi român, dincolo de toate, e o realitate pe care n-ai cum să o schimbi. A te mândri cu asta e un fapt de curaj, este o caracteristică ce te poate scoate din mulțime. Personal știu că pot face multe pentru țară, prin dragostea față de ea și prin munca mea, și de aici vine și dragul enorm! Sunt tare fericit că am putut pune în aplicare asta la Televiziunea Română, în fiecare duminică.

Show-ul meu de acolo, care debutează cu al patrulea sezon duminica aceasta, de la 15:00, la TVR 2, e curat, decent, variat, îmbinând multe genuri, îmbinând cultura cu distracția, simplitatea cu înaltul. Nu e obligatoriu să fim pe placul tuturor, dar încercăm să venim cu o alternativă, încercăm să venim cu frumos și cu normalitatea pe care noi o considerăm optimă. Nu avem eroi prefabricați, nu facem compromisuri și oferim calitate, sperând că ea va face audiență. Ce-i drept, oamenii ne urmăresc cu interes, iar eu nu pot fi decât onorat pentru acest fapt!

Mă gândesc că, fără ipocrizie, e nevoie de o astfel de emisiune, în care să vorbim deschis despre țara noastră, despre ce are ea bun, despre trecutul ei, pe care mult prea repede și nedrept îl aruncăm la coș. Vin cu valori în fața oamenilor, cu muzică și poezie și cu exemple despre cum ar fi bine să fie ca să putem scoate capul din întuneric. Sezonul patru va fi, desigur, și mai spectaculos, pentru că avem și teatru, exclusivități, eroi, duete și multe surprize, pe care-ar fi păcat să le ratați! România e parte din noi, iar felul nostru de-a răsplăti asta este să avem mai mult drag de ea! N-ar strica!