Cred cu încăpățânare în oameni. Cred în felul în care ei pot schimba lumea, cred în înălțarea lor, în evoluție, în umanizare și-n felul în care-și pot face bine unii altora. Deseori mă înșel și-s dezamăgit și tare-aș vrea ca această lecție pe care-o primim acum să ne fie învățătură de minte. Prea am ajuns răi, plini de dușmănie și de invidie, prea lovim unii în alții cu vorbe, fără să analizăm și fără să vedem ce este cu adevărat corect pentru noi și pentru cei din jur. Chiar și așa, deloc întâmplător, lovitura aceasta dată lumii vine ca o gură de aer rece pe care trebuie să o respirăm și care-ar fi de bun augur să ne facă mai buni.
Dar până acolo mai este cale lungă și cred din suflet că trebuie să fim cu gândul și cu sufletul la eroii timpului prezent, la toți cei care-și sacrifică timpul acum, viața, se pun în pericol, pentru ca țara, societatea să funcționeze corect, pentru a nu bloca tot, pentru a avea un minim de siguranță, pentru a opri nebunia, pentru a trata și a vindeca, pentru a ne aduce la liman, cu o urmă de speranță pentru un viitor care să aibă în el și ceva strălucitor. Cuvântul acesta - EROU - și-a pierdut din însemnătate pe parcurs, dar acum, mai mult ca niciodată, îi înțelegem menirea.
Noi, conștiincioși, deși greu și cu implicații majore, dar totuși responsabili, stăm în casă. Alții sunt pe stradă, în bătaia puștii. Ori în spitale. Și poate acum vor înțelege mai mulți însemnătatea medicilor și vor face tot posibilul să-i respecte și să-i țină în țară. Și nu cred că partea financiară e motivantă acum, ci nevoia de a ajuta. La fel este și cu asistentele, cu infirmierele, cu tot personalul medical care a intrat în acest joc, pe care-l duce, fără nevoia de confirmări sau de mulțumiri, pe mai departe. Nu se știe până când!
De aici se vede unitatea și se vede că se poate, iar oamenii aceștia sunt un exemplu, nu pentru ceea ce fac neapărat, ci pentru că se gândesc și la semenii lor, când alții stau confortabil în fotoliu și nepăsători, cu mintea lăsată în uitare, crezându-se într-un concediu prelungit. Niciunuia nu ne este sau nu ne va fi ușor! De lăudat sunt curierii, șoferii, vânzătorii din magazine și din supermarketuri, care ne duc grija, muncesc pe rupte și încearcă să-i respecte, cât se poate, pe cei pentru care, zi de zi, muncesc. Sunt în bătaia puștii, la fel ca și care au grijă de noi, polițiști, jandarmi, cei din armată sau din echipele de intervenții și n-ar fi rău să-i respectăm pe toți mai mult, cu bune și cu rele, nu doar acum, ci mereu, asta pentru că orice meserie e nobilă, vine cu riscurile ei și cu profesionalismul fiecăruia, indiferent de domeniu!
Apreciez și jurnaliștii care muncesc, care încearcă să se păstreze obiectivi și să ofere știri raționale, reale, deloc bombastice. Merită aplauzele noastre acești oameni și poate vom înțelege o dată pentru totdeauna că fiecare om trebuie respectat, că nu suntem mai presus față de nimeni pe lume și că mereu, dar mereu, nu trebuie să judecăm și să punem ștampile, pentru că putem fi oricând în locul celuilalt!
Și-i apreciez și pe cei care respectă regulile, deși știu că e greu. Perioada se prelungește, se adâncește, intervin gânduri și nesiguranțe. Libertatea ne este afectată și la un moment dat, oricât de solitari am fi, avem nevoie de oameni. Dar încercați, dragii mei, să vă dați de lucru intens, să folosiți mintea cât mai mult, să vă uitați la TVR 2, duminica, de la 15:00, să-mi ascultați poeziile recitate pe Youtube în fiecare zi și să fiți raționali! Iar când vom ieși din casă, dincolo de orice, ne vom bucura şi vom preţui mult mai mult oamenii şi ceea ce avem. Cu toţii aflăm acum valoarea unei îmbrăţişări sincere şi însemnătatea sentimentelor. Da, vom preţui mai mult viaţa şi libertatea! Şi vom avea mai multă grijă, aşa cum este firesc, de sănătatea noastră!
