Nu mai e mult și-apare Crăciunul. Simt cumva că anul acesta va fi puțin mai diferit decât în ceilalți ani. Nu doar pentru mine, ci pentru toți. Mereu m-am gândit la perioada asta, la farmecul ei și la ce are ea de ne face pe toți cumva să rezonăm altfel cu ce e în jur. Nu am găsit un răspuns clar, dar știu că aceia, rari, care nu iubesc Crăciunul nu au farmec pe lume, n-au sensibilitate și au trecut degeaba prin farmecul copilăriei. Nu știu, pentru mine Crăciunul este o reîntoarcere în vremurile în care eram mic. Revăd clipele acelea, retrăiesc emoția unui timp simplu și parcă oricând, dar oricând, aș da din viața mea de-acum pentru câteva momente de atunci.
Ce nu înțeleg este nevoia unora de a distruge un mit! Eu înțeleg că poate, pe alocuri, s-a transformat într-un noian de istorii comerciale, dar parcă și ele își au rostul în lumea asta. Nu înțeleg de ce toată lumea e fără probleme la alte reclame, mult mai agresive și reacționează vehement la Crăciun. De ce să iubim Crăciunul? Păi hai să vă spun cum stă treaba cu această mirifică sărbătoare. E mai mult decât simplu.
Primul și cel mai important motiv este acela că poți da sens simplității. Fără falsitate, te poți regăsi, te poți gândi la tine și poți să fii alături de cei dragi. N-are rost să te minți și să spui că o poți face permanent, pentru că nu o faci și pentru că acum e prilej de împăcare cu sine, de empatie și de un fragment de iertare în haosul acesta sinistru în care conviețuim zi de zi.
Al doilea motiv este frumusețea unui timp de calitate, petrecut cu oameni dragi. E un prilej de reîntâlnire, de amintire, care adună laolaltă părțile noastre bune și ne lasă goi de orgolii, doar pentru a vedea că în esență suntem mai umani și mai banali decât ne imaginăm.
Un alt motiv sunt colindele și bradul împodobit, mirosul de scorțișoară și de portocale și desigur, mâncarea bună, gătită cu atenție special pentru această ocazie.
Crăciunul nu e doar o sărbătoare, biblică sau comercială. Crăciunul este, din punctul meu de vedere, tămăduire și nostalgie. Este cel mai bun moment în care te poți elibera și poți să te simți, pentru câteva zile, mai bun. Și mai e și frumoasa noțiune de a dărui, pe care-am uitat-o și pe care nu strică să o punem în aplicare mai des acum. Și nu mă refer neapărat la daruri spectaculoase, materiale, ci la unele de suflet.
A dărui înseamnă a rupe o bucată din tine și a o da, printr-un gest, altcuiva. Nu cred în daruri de complezență, cum nu vreau să cred că există oameni care să rămâne insensibili și reci la cele de mai sus. În fond, zic eu, tocmai emoțiile astea ne deosebesc de animale, pentru că altminteri am ajunge și noi în acea categorie.
În cele din urmă, nu vreau să fac eu reclamă Crăciunului, deși sunt îndreptățit, mai ales că de vreo 20 de ani, de când cu bradul, am ajuns un simbol al lui pe plaiuri mioritice. Nu, eu spun că perioada asta n-are nevoie de reclamă și fiecare trebuie să o simtă așa cum îi poftește inima. În schimb, trebuie să și-o deschidă, cu cheia minții și să lase să intre bunătatea, simplitatea și frumusețea unor bucurii mărunte.
Și mai cred eu că, de Crăciun, cu toții trebuie să ne gândim și la cei din jur. Nu mă refer la familie și prieteni, ci la aproape, la lumea asta mare. Cu atât mai mult acum, în plină pandemie, când e nevoie de unitate și de simțăminte, când ceea ce ne mai poate salva este acest duș rece al sensibilității. Nu e nimic rău să fii mai bun de Crăciun! Și totuși, de ce să iubim Crăciunul? Pentru că putem!