De fiecare dată o luăm de la capăt. Ni se pare că vrem să fim mai buni, mai frumoși, cu mai multe speranțe și parcă altfel, într-o lume care-i oricum altfel din toate punctele de vedere. Nu ştiu eu cât se înfăptuieşte din dorinţele astea ale noastre, dar acum, în pragul anului 2021, se cuvine să ne setăm ţeluri înalte. Nu ca pe nişte puncte de bifat şi greu de înfăptuit, ci doar ca pe nişte fireşti treceri ale sufletului nostru, care are nevoie de un fir de care să se agaţe.

Nu ştiu nici ce şi nici cum vor fi lucrurile anul acesta, dar îmi doresc tare să putem conştientiza ce înseamnă libertatea pe care o aveam înainte de pandemie și să revenim, pe cât se poate, la ea. Îmi doresc foarte tare ca oamenii să aibă mai multă încredere unii în alții. Cred că aceasta este una dintre hibele lumii în care trăim, aceea că nimeni nu mai acordă gir, clemență sau prezumția de nevinovăție nimănui. Toți se grăbesc cu verdictele și uită să aștepte sau să-l asculte pe cel de lângă ei.

Cred totuși că începutul acesta este același, la fel ca și celelalte. Ne batem cu pumnul în piept, ne facem mărețe urări, ne simțim stăpâni peste o viață care nu ne aparține în totalitate și apoi, cu fruntea plecată, ne lăsăm la vatră, încercând să lovim în cei de lângă noi sau să ne arătăm adevărata față! Eu încep anul cu optimism și mie-mi plac tare începuturile.

Cred că ele sunt un prilej reconfortant de a te reseta. Ar fi tare frumos ca toți să vedem dincolo de pandemie și de pericole și să ne dăm seama că sufletele noastre sunt pândite de o pandemie mai grea și mai tristă, din care nu ne va putea salva nimeni, iar vaccinul numit artă va fi fără niciun folos dacă nu facem ceva.

Trâmbițez, în toate editorialele mele, despre unitatea aceasta dintre noi, despre cum să lăsăm la o parte răutatea. Cred că a devenit deja ca o poezie, o moară stricată care vorbește fără să se mai uite și prin jur. Păstrez totuși speranța că cineva va citi și la un moment dat, nu știu cât de devreme sau de târziu, își va da seama că e mult mai bine să-ți vezi de treaba ta, să fii bun și performant, să ai încredere, să crezi și să-ți dai seama că nu ești și nu vei fi niciodată buricul pământului, știindu-le pe toate!

Ce-mi doresc de la 2021? Sincer, nu foarte multe. Niciodată nu am avut multe dorințe mărețe sau materiale și nici nu am făcut mare caz cu ceea ce are nevoie sufletul meu. Vreau din suflet ca anul acesta să pot reveni pe scenă, în fața voastră, să vă cânt, să joc, să pot să-mi pun în aplicare idei speciale. Vreau să am discernământ în a face alegerile corecte.

Vreau răbdare și calmitate și puterea de a vedea și dincolo de instincte și de decizii luate la nervi. Îmi imaginez, cu optimism, că vom trece! Îmi doresc tare de tot să pot juca la Sala Palatului, în mai, spectacolul meu pop-simfonic și vreau din suflet să am inspirație să vă ofer alte daruri muzicale! Voi continua cele două proiecte de suflet, care-mi dau forță și pe care încerc să le fac cât mai bine.

Poate nu-mi iese întotdeauna, dar mă voi strădui să fiu mai bun. Este vorba despre emisiunea „DRAG DE ROMÂNIA MEA!“, de duminica, la TVR 2, dar și de emisiunea radio „GRAMOFON“, care va începe din martie cu al treilea sezon, diferit și mult mai spectaculos! Așadar, același început, dar alți noi. Așa cred eu și mai cred că nu strică să păstrăm speranța în suflet! Face bine!