Se spune că, toată viața, cele mai bune lecții le înveți trăind pe pielea ta anumite fapte. Nimic mai adevărat, dar poți învăța permanent lucruri de la cei care-ți sunt aproape, de la prietenii sinceri, de la oamenii care te iubesc fără vreun interes anume și văd în tine doar sufletul acela care-i dincolo de strălucirea scenei. Eu am noroc în viața mea cu astfel de oameni, mai mulți, care mă uimesc și mă țin zilnic în echilibru. Vreau să vă spun despre doi dintre ei azi. Se numesc Livia și Ioan Gauzin.
Dincolo de orice, cei doi prieteni ai mei au seninătatea în privire și sunt cel mai bun exemplu atunci când vorbim despre oameni fără vârstă, cu atitudine și cu o tinerețe care transcede dincolo de ce scrie în buletin și dincolo de felul în care ar fi potrivit pentru unii să se comporte. Ei sunt ca doi adolescenți, se bucură de iubire și de viață și sunt non-stop gazde ospitaliere. Casa lor e permanent plină de prieteni și nu pot trăi altfel decât așa, dăruind altora din bucuria lor și preluând de la fiecare energie și simplitate.
Ioan Gauzin este basarabean la origini, cu o poveste de viață impresionantă, trecând prin deportare, prin strămutare, prin boală și prin tot felul de provocări în afaceri. Cumva, are o istorie plină de sentimente și trăiri adânci și asta îl face un om sensibil, plângând mai ceva ca un copil la orice, dovedind că emoțiile nu înseamnă slăbiciune, ci o descătușare a firii. E un profesionist dincolo de asta, care și-a clădit singur o afacere, care manageriază și acum un bussines, cu implicare, reușind să facă performanță, demonstrând în fiecare secundă că nu există „Nu se poate“ atunci când vrei, când ai voință și când știi că poți să te folosești pe deplin de puterile tale. Asta m-a învățat și pe mine, ca să nu mai spun că este o enciclopedie.
Livia Gauzin este un om altruist, solidar, niciodată solitar, cu o profesie agitată, în care a impus respect și a făcut performanțe. Ea ne arată tuturor celor din jur ce înseamnă dăruirea. Este poate omul care se încarcă cu veselia celor din jur, omul care și-ar lăsa oricând o bucată din sufletul ei ca să-l dăruiască celui de lângă. Mai mult, Livia este unul dintre cei mai buni bucătari, făcând asta din pasiune, inovând noi rețete cu entuziasmul descoperitorului de noi... meleaguri!
Ambii sunt, de ani buni, prietenii artiștilor. Sunt nașii Evei Kiss, confidenții regretatei Stela Popescu și prieteni cu Octavian Ursulescu, Stela Enache și desigur, nea Joly Kerestely, prin care i-am cunoscut și eu.
Sunt doi oameni pentru care niciodată nu a existat cuvântul „limită“. Au călătorit în lumea-ntreagă, au deschis uși, au avut, n-au mai avut, au crescut un fiu admirabil, campion la tenis și actualmente om de afaceri și s-au reinventat în permanență.
De ce spun că pot fi un exemplu? Pentru simplu fapt că nu se lasă, că nu sunt blazați și pentru că-și trăiesc și acum viața la intensitate maximă, cu toate problemele și grijile la purtător. Dacă ar exista mai mulți oameni ca ei, sigur lumea asta s-ar descrie altfel și la un moment dat, după o viață trăită în viteza a... șasea, n-ar mai abandona la capăt de drum!
În fiecare duminică, de la ora 15:00, la TVR 2, auziți că le spun numele pentru că ei s-au oferit, din altruism, să ofere, ca simbol de recunoștință și dragoste, tuturor invitaților, cele mai frumoase și mai speciale aranjamente florale, fără să aștepte ceva în schimb. Și asta m-au învățat: atunci când faci ceva, cu toată ființa, dorindu-ți asta, să nu aștepți vreodată mulțumiri sau lauri pentru ceva. Este doar pentru împlinirea ta.
Pentru mine, Livia și Ioan Gauzin sunt asemeni părinților mei. În casa lor petrec duminici liniștite și, cumva, îmi sunt aproape dezinteresat, din umbră, având grijă de sufletul meu, învățându-mă cele mai bune lecții. Și le mulțumesc din inimă pentru asta!