Bat mereu moneda pe ideea păstrării și conservării folclorului autentic și a tradițiilor noastre pure, românești, nealterate. Nu știu exact dacă sunt ca o moară stricată sau cineva ia în seamă ce spun, dar nu stau cu mâinile în sân și încerc, în emisiunile mele de la TVR 2, să promovez oamenii valoroși, care asta fac și care duc mai departe identitatea unui neam și spiritul unor zone încărcate de istorie, de înțelepciune și de un frumos cum vremurile actuale nu prea mai pot oferi.

Nu vreau să par eu apărătorul neamului, pentru că nu sunt și pentru că nu acesta mi-e scopul. Nu sunt nici patriotul de serviciu și nici nu vreau să duc în derizoriu ceva, ci pur și simplu mi se pare de bun simț, mi se pare ca un soi de necesitate să ne cunoaștem neamul, să-i știm valențele și complexitatea. Dacă tragem cu privirea la frații noștri latini, vom vedea că ei au definit un cult din muzica tradițională și din felul în care aceasta le descrie spiritul. La noi e ori o rușine, ori este luată la kilogram, pentru petrecere și bairam, fără a analiza concepte, minuni interpretative, esență și spirit național, de care avem nevoie acum mai mult ca oricând.

Folclorul românesc este o ladă de zestre. Are și zdrențe prin ea, dar are o multitudine de piese de muzeu, de nestemate care strălucesc și care nu doar că fac viața mai frumoasă, dar descriu o lume, o istorie și dau însemnătate rădăcinilor noastre. Trecutul poate fi cel mai exotic element al prezentului și poate ajuta ca viitorul să aibă o altă nuanță, fără a fi alterat complet de tehnologizare și de îndobitocirea publicului cu diverse genuri, care de care mai pestrițe și mai lipsite de valoare. Și avem, slavă Cerului!, o mulțime de artiști speciali, oameni care întreaga viață și-au dedicat-o descoperirii înțelepciunilor populare. Vor spune unii că este prea mult folclor.

Nu cred că există așa ceva. Există, într-adevăr, folclor adevărat și imitație. Există, ca în orice gen și zonă, lucruri care merită a fi spuse și arătate și altele care nu! Oamenii sunt liberi să aleagă, dar mi s-ar părea trist să nu vrem să ne știm mai bine aceste nuanțe și să nu le acordăm însemnătatea cuvenită, nu doar din drag de țara aceasta încercată, ci pentru noi.

Veți descoperi adevărate capodopere. Veți vedea cât de diversificată este trăirea românească și muzicalitatea ei și vă veți da seama că țara aceasta, la acest capitol, este atât de complexă încât este greu, oarecum imposibil, de cuprins în câteva vorbe. Folclorul nostru este sensul pe care ar trebui să-l vedem dincolo de carcasă. Este și relaxare și descoperire în același timp, este înalt și simplitate, este forma prin care păstrăm o apartenență și singurul lucru care ne face unici în lume.

Folclorul românesc este o poezie a bucuriilor, este strigăt și durere, veselie și ritm. Are în el ani de căutări, are influențe ale fiecărui timp care ne-a pășit, are omenie și căldură și poate că, dincolo de orice, are o poveste care merită a fi spusă, cântată și aplaudată pe mai departe. Și este mare lucru să încercăm să mergem la esență, să putem distinge valoarea de kitsch, să ascultăm artiștii care și-au pus viața în mâinile creației și să vedem că la un moment dat, indiferent de modernism, influențe, treceri și evoluție, tot aici ne vom întoarce, cu o dragoste pe care nu ne-o vom explica și care va ajunge să ne ghideze și să ne bucure. Nu dau sfaturi și n-are sens neapărat să luați de bun ce zic eu, dar cred că ar fi bine, ca o lege a firii, nescrisă și neparafată, mult mai mult, să iubiți folclorul românesc, autentic, la justa lui valoare, așa cum merită!