Îmi place tare mult să vă scriu despre oamenii care te bucură și te binecuvântează cu simpla lor prezență. Aceștia sunt oamenii care inspiră și care fac într-un fel sau altul ca orice întâlnire să fie o sărbătoare. Așa se întâmplă în cazul doamnei Maria Ciobanu, simbolul muzicii populare românești. Fiecare moment în care ne-am văzut a însemnat pentru mine o nouă lecție. Fără multe cuvinte, mi-a demonstrat ce înseamnă respectul față de colegi, cum să te prezinți în fața publicului și poate cel mai important, cum să iubești această profesie cu toată devoțiunea ta, fără ca măcar vreo clipă să simți că ai făcut vreun sacrificiu major pentru asta.
Maria Ciobanu este artistul care m-a sunat să-mi mulțumească că și-a văzut copiii la televizor, la TVR, în emisiunea mea, deși nu ar fi fost cazul să facă asta. Este omul care a venit în Los Angeles să-și vadă colegii români. Este artista care a acordat șanse, care e model și care niciodată nu a vrut să iasă în evidență cu altceva decât cu glasul unic, cu autenticitatea și repertoriul ales. Este indubitabil o legendă.
Vocea sa trezește furtuni și răstoarnă Carpații, aduce fericire și alină și reușește să dea naștere unor capodopere. N-a avut o viață tocmai ușoară, dar a răzbit, a străbătut mereu cu fruntea sus și a cântat. Și-a cântat viața, dorurile, iubirea, tot! Iar cei trei moștenitori ai talentului său urmează aceeași cale, cu modestie și bună seamă - Camelia Ciobanu Filip, Ionuț Dolănescu și, desigur, soprana de renume mondial, care a cântat pe cele mai mari scene ale lumii, alături de mari artiști, formidabila Leontina Văduva.
Autenticitatea i-a fost mereu armă și a încercat să nu iasă din spiritul zonei pe care o reprezintă cu cinste și mândrie. Cântecele sale au ajuns pe buzele românilor, în întreaga țară și au adus emoție, liniște, tresăriri și bucurii nespuse. Cu siguranță, geniul său este irepetabil și felul în care a știut mereu să-și așeze drumul, să-și respecte publicul. A devenit unul dintre puținii artiști de folclor fenomen din țara noastră, umplând stadioane, fiind aclamată de toți românii, indiferent de regiunea din care aceștia erau.
Costumul popular i-a fost și îi este icoană, păstrând mereu din frumusețea româncei de cândva, prin straiele de colecție. Și e surprinzătoare și acum, la vârsta respectabilă pe care o are, pentru că ea cântă în continuare, cu un glas nemaipomenit, cu aceleași inflexiuni și stilul propriu, de altfel foarte greu de imitat, având o tehnică aparte, dificilă pentru orice artist. În prezent, viața îi este încărcată de satisfacții. Chiar dacă e departe de România, tocmai în America, se bucură de nepoți, de copii și încearcă să-și aline dorul de scenă, de colegi, de casă, cântând. În fond, cântecul îi este pază, cer și lumină și ochi în lumea asta mare, de a cărui dragoste se bucură pe deplin. Fără dubii, Maria Ciobanu este o parte din țara aceasta, din eroii ei, un simbol și o flacără care arde și care poate fi la orice oră un obiect de studiu pentru fiecare artist care alege să săvârșească profesia dură numită muzică.
În câteva zile este ziua ei de nume și la începutul lui septembrie este ziua de naștere, astfel că nu-mi rămâne decât să-i doresc ani mulți, cu fericiri, cu liniște și pace, păstrând modestia drept dar de preț și simplitatea ca frumusețe a caracterului înalt. Sper ca în sezonul de toamnă-iarnă al emisiunii mele de la TVR 2, din drag de România și de ea, să îi pot organiza o gală omagială, plină de surprize și de cântecele ei, pentru că sunt sigur că românilor le e dor de ea. Maria Ciobanu reprezintă atât pentru sufletul meu, cât și pentru români, un etalon, o „Lie ciocârlie“ cu glas de privighetoare și destin de mare stea! La mulți ani, stimată doamnă Maria Ciobanu!