Orice bucată din viața noastră este o lecție. Nu știu dacă învățăm ceva din fiecare experiență prin care trecem, dar sunt sigur că acumulăm minuni pe chip și le dăm și altora mai departe.

Se tot vorbește despre viață, despre treceri și plecări și oamenii uită că de fapt cel mai important lucru este să trăiască. Așa cum pot și cum știu ei mai bine! Mulți evită acest subiect, știind că atunci când îți analizezi mai tare existența, îți dai seama că-i lipsește sarea și piperul și că te-ai învârtit, de ani și ani, în jurul aceluiași cerc care nu ducea nicăieri.

Ce trăim este fix măsura dorințelor și a putințelor noastre și are culoarea și forma pe care alegem să o dăm. Important este să înțelegem că mai târziu vom trage de pe urma acestei atitudini și ne va părea rău și vom plânge în pumn că n-am făcut la timpul potrivit ce era de făcut și ce era de salvat...

Vreau să vă povestesc cum văd eu lucrurile și cum le pun în aplicare. Păi existența mea este, de peste 25 de ani, în lumina reflectoarelor. Asta e cu dus-întors, pentru că nu mereu are doar părți pozitive. Dar am învățat, treptat, în ani, să mă pun pe mine în prim plan, fără să fac rău cuiva. Am învățat să înțeleg că dacă mie și sufletului meu ne e bine, atunci și cei din jur, pentru care am impresia că sacrific ceva, vor fi în regulă. Mi-am așezat de fiecare dată instinctul în față și treptat am înțeles că nu mai trebuie să analizez și să disec la maximum orice lucru fac, ci să las totul să se întâmple, într-un firesc al lucrurilor, care nu poate duce decât în direcția pozitivă.

Am învățat și să trăiesc și să-mi fac mici bucurii, de la momente de liniște, cu filme, muzică sau teatru, până la vacanțe sau evadări din nebunia zilnică la care ne supune, fie că ne place sau nu asta, societatea.

Mi-am dat libertatea de a alege ce vreau să fac, cu cine vorbesc sau unde merg. Mi-am acordat luxul de a face ce-mi place în profesia mea. Sau dacă nu-mi place întru-totul, să încerc să găsesc motivele potrivite pentru a ajunge în partea cealaltă. Eu așa cred că trebuie trăită viața.

Dacă ne vine să mâncăm, să o facem! Dacă avem chef să o luăm la sănătoasa, din senin, pe coclauri, să o facem. Să nu ne mai uităm, ca și cum acesta ar fi barometrul suprem, la ce spune lumea, la felul în care ne percep alții. Nu suntem cum ne văd alții, ci doar cum vrem noi! Până la urmă, noi trăim și nu ei, iar dacă există cineva care are ceva de obiectat, să o facă în bula proprie! Cei care judecă sunt cei care, din micimea lor, nu reușesc să vadă lumina și nici să-și trăiască viața așa cum s-ar cuveni.

Cum e început de an școlar, n-ar strica să ieșim în față, la ascultare, cu lecția aceasta, cea despre viață. Să ne dăm singuri definiții și să vedem unde ne situăm. Poate că pare o analiză lipsită de rațiune și că atunci când vin facturile și greutățile nu mai contează unde te afli. Ei bine, nu-i așa!

Mereu trebuie să ajungem la echilibru și să înțelegem, o dată pentru totdeauna, că avem o singură dată de trăit, dintr-o singură lovitură. Prea multe concepte teoretice strică. Eu cred că e fix ca la jocurile de noroc, în care, măcar într-o mică măsură, ne facem norocul și cu mâna noastră.

Viața este, poate, cel mai bun lucru de pe lumea asta! Este pur, corect, curat și coerent! Noi avem doar de predat, de înțeles și de dus mai departe! Cu viața la tablă, voi ce notă luați?