Lumea actuală ne-a împărțit. Nu că n-ar fi existat diferențe de opinie sau atitudini complicate până acum, dar în prezent abisul între oameni este mult prea pronunțat, cu foarte diferite și virulente opinii. Eu mereu am știut ceva clar: ceea ce cred și consider eu nu este adevărul universal valabil și viziunea mea nu este neapărat cea corectă. Ce gândim se formează în urma unui întreg sistem de informații, de trăiri și trecem prin filtrul personal totul, astfel că nu-i bine ca niciodată să încercăm să impunem, cu statut de certitudine, celor de lângă noi, propriile gânduri. Asta nu prea ai să mai vezi în societatea actuală.

Abordările sunt periculoase, se nasc erori care n-au legătură cu acest statut și toți sunt buimaci cu opiniile, cu trăirile, cu nebunia care pune din ce în ce mai tare stăpânire pe noi. Nimic nu mai are siguranță, nimic nu mai poate fi privit cu seriozitate și fiecare secundă stă sub semnul hazardului. Dincolo de toate necazurile, de virus sau de schimbări haotice, cred că acesta este cel mai periculos lucru care se întâmplă. Mai ales pentru noi, românii, care n-am fost niciodată prea uniți și n-am încercat niciodată să luptăm cot la cot pentru ceva care ne putea face bine.

Din punctul meu de vedere, trebuie păstrat un echilibru. Trebuie să încercăm să nu mai impunem celor de lângă noi nimic. Viața e oricum ceva relativ, iar situația din prezent scoate în evidență tocmai asta! Părerile sunt cea mai complicată problemă care ne-a acaparat existența. Ni se pare că ne pricepem la toate și putem emite păreri medicale, păreri legate de drumuri, fotbal, muzică sau televiziune, doar pentru că am citit un articol pe Facebook, ne-am uitat la un post de știri sau am primit niște articole de pe site-uri fantomă, de la prieteni, pe rețele de telefonie. Nu-ți poți da cu părerea despre ce nu ai habar, despre oameni, despre un anume context și în general, dacă ai o impresie, nu trebuie să o scoți pe gură doar pentru că așa crezi tu că asta înseamnă, fără sens, libertate de opinie. Nu! De aici apar conflictele și de aici oamenii ajung să nu se mai înțeleagă, asta pentru că nimeni n-are bagajul necesar ca să înțeleagă un fenomen.

Pandemia prin care trecem e dură, nemiloasă, vine cu situații la care nu te aștepți și te lovește unde te doare cel mai rău, dar chiar și așa, nu e cazul să ni se pară nouă că le știm pe toate și putem lupta. Nicidecum! Și nu e o atitudine lipsită de curaj asta, este doar realitatea. Unitatea nu rezonează pentru noi și am face orice doar ca să ne fie, măcar puțin, nouă bine, nu la nivel general. Vrem ca părerile noastre să fie așa, radicale, cum ni le imaginăm. Și atunci ce sens are să încerci să deschizi subiecte care au din start un deznodământ fără noimă? Se știe că în conversațiile legate de politică, de religie, de medicină mai nou, nu există un consens și nu trebuie niciodată să intri, pentru că nu vei avea vreun câștig de cauză.

Eu spun așa... Pandemia ne dă bătăi de cap în orice plan. Ne lasă goi de sentimente, ne ia bucuria unor momente, ne închide în casă și instaurează frică. La ce bun să avem impresia că le știm pe toate și le putem spune și celor de lângă noi, doar pentru a ne da interesanți? V-am mai zis. Cât trăim pe lumea asta mare, avem de învățat multe lucruri și este de-a dreptul periculos să ne dăm cu părerea despre ce n-avem deloc habar și nu ne interesează în mod direct! Poate că atunci când vor înțelege mai mulți asta, lucrurile vor merge în direcția potrivită și nu vor mai fi atâtea diferențe majore între noi! Nu este vreun secret... ține doar de inteligență și voință!