Săptămâna trecută a avut loc, la Târgoviște, Festivalul „Crizantema de Aur“, eveniment cu tradiție, în care romanța este dusă mai departe, pentru generațiile care vin. Ediția aceasta a fost una cu totul specială pentru mine, asta pentru că am fost în juriu la secțiunea de interpretare, în recital, în seara de gală și, desigur, prezent prin picturile mele care au înnobilat foaierul Teatrului „Tony Bulandra“! Am realizat expoziția de artă plastică „Crizantema de Aur“, aducând pe pânză crizanteme multicolore, în viziunea mea, oferind fiecărui tablou titlul unei romanțe celebre! În seara de gală, unul dintre aceste tablouri a ajuns la câștigătoarea trofeului festivalului.
Tare m-am bucurat să ascult romanțe pline de sensibilitate și emoție, precum și interpreți extrem de talentați, care promit și care vor face cu siguranță carieră peste timp! Am fost bucuros să mă reîntâlnesc cu minunați colegi, mari personalități din lumea muzicii, care mi-au fost aproape la vernisajul expoziției, m-au încurajat și mi-au demonstrat că prietenia și sprijinul necondiționat sunt valori esențiale. Romanța ne-a unit, la propriu, și ne-a arătat că poate fi un liant cultural, în care nu mai există granițe, opinii contrare, doar muzică înaltă și mesaj puternic!
Poate că pentru unii pare un gen perimat, plictisitor sau lipsit de strălucire. Este, cu siguranță, cea mai superficială părere care o poate avea cineva, asta pentru că romanța, dincolo de faptul că este un gen identitar pentru români, are muzicalitate și pune pe note poezia, cuvântul ales, dând glas sentimentelor. Și e minunat că există acest festival, care este singurul din România la care se mai compune și care încurajează compozitorii să creeze muzică originală. Și am auzit în seara de creație câteva piese superbe, care vor dăinui în timp și care pun poezia pe loc meritoriu. Nu laud inutil, ci pur și simplu este admirabil să te zbați, într-o lume a modernității, cu sunete moderne și minimalism, ca arta adevărată și esența să nu moară, să nu piară în negura vremii.
Și credeți-mă, toate acestea se datorează minunatei Alina Mavrodin Vasiliu, omul de fier, cu suflet de aur! Ea este directorul festivalului și luptă, cu orice preț și risc asumat, ca romanța să meargă mai departe, să facă față vremii și să rămână un brand al României. Muzeul „Casa Romanței“, de la Târgoviște, pe care ea și familia ei îl păstoresc, este o comoară a culturii noastre, este o sinteză a unor ani luminoși, plini de creații sublime. Alina nu are limite, este modestă, puternică și arată în permanență că visurile ajung realitate dacă ai suficientă determinare și dragoste măreață pentru fiecare acțiune pe care o întreprinzi.
Dar dincolo de toate acestea, eu vreau să vă spun să ascultați romanțe. Aduc cu ele nostalgie, aduc candoarea unor sentimente care nu mai au azi aceeași însemnătate în cântece și fac poezia mai accesibilă, mai aproape de suflet. Au o istorie întreagă în ele și reușesc, de multe ori, să facă oamenii mai sensibili, să-i poarte în stări de visare și să le pună pe chip un cer al amintirilor apuse. Romanța nu e neapărat tristețe sau reverie, este și forță, motivație și e genul care ne pune pe noi, românii, în rândul popoarelor cu genuri muzicale distincte.
Și iată că timpul a făcut să reziste aceste emoții, le-a păstrat parfumul, iar azi, în epoca vitezei, ele sunt ca o gură de aer proaspăt. Am fost onorat să fiu parte a poveștii „Crizantema de Aur” din acest an și cred cu ardoare că e nevoie mare să ne prețuim valorile, brand-urile și să încercăm să ne mândrim cu ceea ce ne face unici, nu doar niște copii nereușite ale altora. Și nu voi ezita să promovez, măcar puțin, în emisiunea mea din fiecare duminică, de la TVR 2, romanța plină de simțire, care are miraculosul efect de-a ne uni, indiferent de variabile!