Sufletul nostru răzbate de multe ori dincolo de orice obstacol care-i apare în cale. Am fost mereu uimit de puterea noastră, a oamenilor, de regenerare, de felul în care alegem să ne revenim și să regăsim motorul care să facă să continue întregul maraton. Suntem ca o carte deschisă pe care n-ai cum să nu o citești, pe care vin mereu și pleacă tot felul de catrene, dar care-și păstrează imprimată, cu litere mici, doar ce o definește și ce i-ar așeza ulterior în descriere o amplă și frumoasă căldură.
M-am gândit să vă vorbesc despre suflet. Mulți încadrează acest concept într-o fabulație și cred ei foarte tare că mintea este cea care dictează și că rațiunea nu are nicio legătură cu simțirea și cu emoția pe care sufletul nostru o produce ori de câte ori iubește, trăiește, crește, moare puțin câte puțin. Eronat! Sufletul este lumea întreagă adunată într-o lacrimă, este tresărirea aceea pe care o avem când vedem ceva care ne uimește, este „pielea de găină“, este bucuria și tristețea, frustrarea și neputința! Toate acestea la un loc fac ca sufletul să devină un complex care nu-i atât de ușor de manevrat și care are și el perioade și perioade, în funcție de cum alegem noi să avem grijă de el!
Vă pot spune din experiența mea. Sufletul meu a trecut prin multe, dar m-a adus în acest prag. S-a format din fiecare chip, din fiecare om care m-a rănit sau m-a făcut să îl admir, din fiecare experiență, din fiecare suferință. Mi-am lăsat de foarte multe ori emoțiile să-și spună cuvântul și m-am ghidat după simțire. De ce am făcut asta? Pentru că ulterior regretele, dacă alegi rațional, iar asta nu are legătură cu ce simți, pot fi năucitoare și pot avea efecte dintre cele mai dezastruoase. Eu sunt omul care gândește cu sufletul.
Nu pot ține mânie, nu pot lua decizii fără să nu-mi implic partea emoțională și nici artă, la cel mai înalt nivel, fie că e muzică sau pictură, nu pot realiza, dacă nu îmi pun, așa cum trebuie, sufletul la lucru. Al meu nu e nici bun, nici special, este doar sincer și are multe în continuare de dus. Și cred că fiecare ar trebui să vadă la fel. Nu e nicio rușine să vezi viața prin emoțiile pe care le trăiești. Să nu gândești doar pe baza unor concepte prestabilite de lume și să-ţi lași sentimentele să-și spună cuvântul și uneori, indiferent de situație, de context, să decidă pentru tine!
Sufletul uman este un mister, o enigmă pe care nu mulți se încumetă să o descopere, dar care poate fi fascinantă atunci când este decriptată pe deplin. Tot la suflet apelezi și atunci când nu ai răspunsurile clare și este el conceput astfel încât, după părerea mea umilă, nu moare niciodată, asta pentru că rămâne impregnat în alte suflete. Este conceput din iubire și poate dărui iubire, dacă este lăsat de minte și dacă este dezvoltat în direcția aceasta. Nu încerc să fiu eu interesant acum, cu mari filosofii, absolut deloc!
Dar știu sigur că sufletul uman este creația cea mai fascinantă și are cele mai multe necunoscute de pe lumea asta. Te poate surprinde, te poate năuci, îți poate da rezultate cu virgulă și poate să te facă să nu mai fi om! De asta spun eu mereu că e bine tare să avem grijă de suflete. Poate mai mult decât de minte sau de trup.
Asta pentru că nimic, niciodată, nimeni, nu va putea să fie mai complet și mai plin de lumină ca sufletul nostru! Voi când i-ați făcut ultima oară o evaluare sinceră? Sufletul nostru, enigma lumii, este cel mai de preț dar pe care l-am primit de la Dumnezeu și se cuvine să-l prețuim ca atare!