Pe 24 iunie este Ziua Iei Românești. Aș zice eu că este un eveniment național sau cel puțin așa ar trebui să fie, pentru că în sine costumul popular face parte din identitatea noastră, ca un tot complet, ca un strigăt al străbunilor. După umila mea părere, fiecare român ar trebui să aibă în garderoba sa o ie sau chiar un costum popular, de care să aibă grijă și pe care, cu drag, să-l îmbrace la zilele însemnate.

Portul nostru nu doar că e o parte de istorie, este un element care ne identifică, este adâncimea unor îndeletniciri, muncă la un loc cu tradiție și artă. Da, da, eu cred că arta populară este cea care poate ține un echilibru și care poate păstra, chiar la modă, spiritul național!

Pentru mine, ia românească și costumul popular în sine, din toate zonele țării, reprezintă un soi de rugăciune a tradițiilor, o emblemă care ne definește și ne aduce cumva în zona aceea a unicității, pe care cu greu o mai prinzi în vremurile actuale.

Nu văd nimic demodat în ie și în costumul popular, ba chiar mi se pare că această lucrătură adună laolaltă simțire autentică. Ia a fost mereu un etalon pentru frumusețea satului autohton, pentru ideea de valoare măreață, de adevăr al tradiției. Lucrătura din ele, din cele reale, este de o valoare inestimabilă.

Eu nu port foarte des ie sau costum popular, în schimb am încercat să aduc un strop de autentic în ținutele mele din ultimii ani, astfel că am adăugat imprimeuri populare pe redingote și pe sacouri, tot din lucrătură manuală. Am avut diverse idei atipice, dar care s-au potrivit stilului meu și s-au integrat perfect în conceptele show-urilor mele sau în cadrul emisiunii „Drag de România mea!“, din fiecare duminică, de la TVR 2.

Nu văd cum am putea să ne dezvoltăm dacă nu profităm de singurele elemente care ne definesc ca nație. Portul popular este un strigăt al frumuseții, este legendă și o istorie adunată pe o bucată de material.

Mi se pare că ar trebui introduse mai multe elemente în rândul ținutelor actuale și cred că asta ar face oamenii să se apropie mai mult și să descopere însemnătatea, ca să nu mai spun că trebuie să o și prețuiască. Dacă ar fi după mine, aș redefini conceptul acesta de costum popular și aș încerca să atrag oamenii cât mai mult în zona aceasta a autenticității, prin restilizări. Aș încerca să-i fac să conștientizeze că e chiar cool să ne raportăm la trecut și să-i descoperim, raportat la prezent, însemnătatea majoră.

Într-adevăr, ia și elementele portului popular făceau parte din ținutele țăranilor, dar azi ele pot fi motive să ne mândrim cu țara noastră și să avem, nu doar în suflet, ci și pe noi, la propriu, un fragment din măreția și complexitatea spiritului românesc.

Poate că par vorbe ciudate, dar eu consider că a te mândri cu ce are special țara ta față de altele e o datorie, e o onoare, nicidecum un semn de învechire, cum cred alții. Ia românească este o lume întreagă, cu doruri, culori și sentimente, adunate într-o cămașă. Ia este România și strigătul acesta al ei, care a ajuns până pe cele mai mari podiumuri de modă din lume, e ca o chemare, ca un sinonim pentru frumusețe.

Nu știu dacă trebuie să vă îmbrăcați în ii zilnic, în schimb cred din suflet că trebuie prețuite. Folclorul, la un loc cu obiceiurile, cu puterea tradițiilor, sunt nestemate. Iar acest cuvânt de pe urmă nu-i deloc perimat. Da, una din bogățiile mari ale românilor este totalitatea aceasta variată a culturii populare, vechi, cu înțelepciuni supreme și cu multă însemnătate. Hai să nu ne batem joc, să o dăm mai departe, să o iubim și să nu o lăsăm vreo clipă să piară! Aveți drag de România noastră!