Primeam recent propunerea de a mă creiona singur într-un portret, ca descriere, în cuvinte. Sigur că e greu și e ciudat să faci afirmații despre propria persoană. Eu consider că zugrăvirea cea mai bună a mea o pot face oamenii din jurul meu, de la familie și prieteni până la publicul care iubește ceea ce sunt și ce fac.

Dar mi-am zis că voi risca și voi împărtăi cu voi felul în care cred eu că sunt. În primul rând, am o nevoie continuă de adrenalină, de muncă, de agitație. Nu mă regăsesc în perioadele moarte, mă plictisesc rapid de orice și iubesc începuturile unor proiecte noi, de orice natură ar fi, pe orice domeniu. Scena mi-e confident. Acolo sunt pe deplin liber, fără constrângeri, mă pot juca, pot face ce și cum vreau, fiind stăpân pe emoțiile transmise și pe bucățica mea de artă.

Sunt un tipicar și nu mă las până nu-mi iese ceva așa cum mi-am propus. Mă enervez într-o secundă, ca o furtună într-un pahar cu apă, și mă „sting“, mă calmez la fel de repede, cu păreri de rău apoi pentru ieșirile avute.

Am învățat să am răbdare, îmi educ permanent spiritul și sunt mare fan al dezvoltării personale. Iubesc să aflu lucruri noi și să mă înconjor mereu de oamenii de la care chiar am ceva de acumulat în plus pe lângă ce știu eu. Nu invidiez pe nimeni, nu sunt un om ranchiunos, nu urăsc, uit repede și deseori fac greșelile pe care jurasem înainte că nu le voi mai face.

Mă încred în oameni cu toată ființa și o pățesc de multe ori, pentru că mi-e trădată dorința de a fi onest. Mi-e frică de moarte și de pierderea celor dragi mie și mă gândesc cu jale la momentele în care nu-i voi mai avea alături pe cei la care țin enorm și care azi au o anumită vârstă.

Plâng deseori și nu mă rușinez cu asta. Nu e slăbiciune, e o reacție normală a emoțiilor. Nu vorbesc pe nimeni de rău, urăsc uneltirile, sunt un om direct și nu ezit să spun ce gândesc. Trăiesc clipa, dar mă gândesc mereu la viitor, încercând permanent să am grijă de ce și cum voi face și cum se va așeza viața mea.

Îmi fac multe scenarii în minte, de cele mai multe ori greșite. Sunt un gurmand și mă lupt cu kilogramele. Nu fac excese, în schimb, sunt cumpătat, darnic, deloc cheltuitor, dar totuși iubesc să le fac bucurii celor din jurul meu.

Evaluez corect situații, nu mă dau în vânt după decizii luate la instinct și mereu mă sfătuiesc. Îmi clădesc drumul prin muncă, iar cine spune că-i ușor, îl invit cu drag câteva zile în locul meu. Sunt conștient de faptul că n-aș fi aici dacă aș sta acasă și aș aștepta să fiu sunat sau căutat. Nu-mi plac drumurile lungi și mi-e tare teamă de avion.

Mă uit la filme romantice și la seriale, sunt un cinefil înrăit. Iubesc arta plastică românească și sunt unul dintre acei oameni care nu stau locului până nu află ce vor.

Sunt sensibil, dar cu picioarele pe pământ. Nu visez ce nu pot atinge și nu mă cred altceva decât sunt, un om care apare la televizor, cântă, dăruiește oamenilor emoții pozitive. Nu sunt vedetă, n-am aere de star, nu mă cred mai presus ca nimeni. Stau la coadă, îmi văd de viața mea, plătesc impozite.

Mă doare nedreptatea și vorbele gratuite. Mă supăr când văd că altcineva suferă și mă doare când sunt judecat fără să fiu cunoscut, dar m-am călit deja cu asta.

Cred că ar mai fi multe de zis despre mine, pentru că nu sunt cel mai banal om, dar, dincolo de orice, sunt descris cel mai bine de ceea ce rămâne după mine - cântece, picturi, emisiuni, editoriale, cărți, toate la un loc! Ele sunt parte din sufletul meu, cel al unui artist cu brațele deschise către cer...