Educația nu e ceva care să vină pe o rază dimineața, nu e destin, nu ține de providență și nu se face pe butuci. Educația este un cumul ce ține de familie, de propria persoană, de mediu, de prieteni, de cărți citite, de lucruri urmărite, de anii de acasă, de anii de școală și poate cel mai important, educația merge mână în mână cu ceea ce numim generic caracter.

Mulți nu prea mai au educație sau nu știu ce este aia. Alții așteaptă minuni de la stat, de la televizor, de la muzică, de la nu știu ce erou salvator, uitând că de fapt baza e în familie și la școală. Tinerii se educă prin valori.

Cineva spunea recent, un puști imberb cu pretenții de mare star, că societatea asta românească nu mai are valori. Eu aș ține tare de tot să-l contrazic. Să-i spun că are valori cu duiumul, care n-au loc de unul ca el.

Avem valori în plan medical, artistic, social, pe toate palierele culturale. Avem chiar și programe de televiziune care arată oameni ce merită a fi admirați și luați ca modele. Inclusiv eu, puțin, la emisiunea mea de la TVR 2, care ajunge pe 8 octombrie la sezonul cu numărul 11, pe lângă divertisment, aduc oameni care merită să fie percepuți ca valori ale neamului, pentru carieră, talent, implicare.

Dar educația nu se face cu televizorul. Educația trebuie să fie temeinică și formată din bun simț, din asumare, din puterea de a vedea când greșești, din o anume responsabilitate socială. Educația înseamnă simț artistic, capacitatea de a distinge ce îți place și ce nu, prin argumente. Educația înseamnă argumentarea rațională a tot ce e în jur, cu păreri pro și păreri contra, cu multă decență și cu un limbaj adecvat. Nu cred în vorba spusă la întâmplare și nu cred că limbajul suburban este cel care trebuie să definească oamenii nicio clipă a existenței lor.

Educația în școli? Da, acolo ar fi necesar să fie insuflate valorile pe care noi le-am cunoscut, valori care țin de identitatea neamului, de marii clasici ai literaturii, de cum se vorbește corect limba română, de un minim de cultură generală. Copiii de azi nu știu nimic despre țara lor, dar vorbesc fluent două limbi străine, iar lacunele acestea în educație nasc monștri pe care-i vedem zilnic pe rețelele de socializare.

Eu nu sunt vreun mare învățat și nici nu am rolul de a spune ceva care să jignească, dar mi se pare că educația devine ceva exotic, ceva de pe altă planetă, care nu mai trebuie luată în seamă. Eu înțeleg că-i nevoie de roboți, dar aceia sunt din fier, nu din piele.

Educația este o formă de evoluție. Educația se face și acasă, de unul singur, la orice vârstă. Nu e imposibil să ne schimbăm, dacă vrem asta, să avem maniere, să căutăm să fim mai buni, să ne pese mai mult de cel de lângă noi, să fim consecvenți în idei, să avem o noimă în ceea ce gândim și să ne asumăm că nimic de pe planetă nu ni se cuvine. Să citim, să căutăm, să ne uităm pe Google sau în vreo carte.

Educația ține și de felul în care ne îmbrăcăm, în care ieșim în societatea, în care conducem sau alegem să fim conduși. În fond, fiecare acțiune a vieții poate fi redusă la termenul de educație, pe care nu-l face televizorul sau muzica. Cine-l face? Părinții, școala și dacă astea două dau greș, atunci e rândul tău să-ți dai două palme și să încerci să fii mai bun și mai... educat.

Cu puțină educație, vă aștept eu duminică, de la ora 15:00, la TVR 2, unde venim cu simplitate și cu eroi, cu diversitate și artă de peste Prut, toate acestea, cu bune și mai puțin bune, din DRAG DE ROMÂNIA MEA!