Eu nu aștept niciodată răsplată pentru binele pe care-l fac. Nu am fost construit așa, nu am primit această educație și de mic am învățat că atunci când vreau să fac ceva bun din tot sufletul, nu am nevoie nici de motive, nici de osanale și nici de mulțumiri, pentru că investesc sufletul meu și pentru că asta este împăcarea mea, nefiind forțat.

Cred că lumea în sine ar trebui să fie așa, chiar dacă pare ceva lipsit oarecum de sens pentru mulți. Nu trebuie să fii bun doar ca să ai foloase, nu trebuie să arăți ceva cu scop demonstrativ sau și mai rău, să te bați cu pumnul în piept. Viața ne oferă șansa de a ajuta, iar dacă o putem face, e păcat să ratăm această șansă.

Vă zic de mine. Sunt mulți oameni care m-au rănit sau m-au dezamăgit. Soarta s-a întors într-un fel, neștiut de nimeni și acei oameni au ajuns, cu sau fără voia lor, într-o situație în care salvarea lor depindea de mine.

N-am stat pe gânduri, n-am ezitat, n-am așteptat rugăminți sau păreri de rău exprimate sub formă de iertare. Nu! Am acționat, am făcut binele și nu mi-a păsat de ceea ce a fost cândva.

N-am scos ochii nimănui mai apoi, ba chiar am păstrat doar pentru mine. Nu mă refer doar la ajutor material, ci la situații, vorbe bune, implicare sau încredere.

Nici nu m-am răzbunat vreodată și nici n-am stat la colț ca să-i arăt greșeala celui care m-a rănit tare la un moment dat. Răzbunarea este arma celui mai slab dintre indivizi și arată cât de lipsiți de minte și de putere de înțelegere suntem. „Răzbunarea“ cea mai de preț este binele pe care-l putem face!

Oamenilor li se pare, în schimb, de multe ori, că li se cuvin anumite părți ale vieții lor. Că e o normalitate să se comporte într-un fel, ei fiind stăpâni, cumva, pe propriile păreri, pe care nimeni nu le poate zdruncina. Nimic mai eronat! Tot ce e în jur ne arată că suntem tare fragili, că nu avem siguranță pe nimic și că falsa impresie a faptului că sunt șefi pe ceea ce trăim este o iluzie împachetată frumos.

Și atunci, e bine să înțelegem că tot ce ne apare în drum e o provocare pe care e musai să o trăim așa cum se poate mai bine. Trebuie să înțelegem că uneori e bine să cerem, să ajutăm fără a aștepta ceva la schimb, fără ca mai apoi să ne îndreptăm către cel ajutat și să-i cerem, ca un troc, sprijinul înapoi. Este bine să înțelegem că nu există certitudini și că din puținul nostru, de orice formă ar fi el, putem face, foarte simplu, și pe alții mult mai fericiți.

Editorialele mele săptămânale nu sunt lecții, sunt trăiri de viață, sunt constatări, sunt părți ale unui om care vrea în fiecare secundă să fie mai bun. Astfel, nu vă scriu ca să vă cert sau să vă schimbați, ci doar să reflectați asupra unei situații care ne poate transforma pe toți dintre noi. Eu unul sunt bucuros atunci când cineva mă trage de mânecă și-mi lărgește orizontul sau îmi arată căi pe care nu-mi imaginam că pot merge vreodată.

Poate și de asta am numit turneul meu național din acest început de an, din martie, „Primăvara din inima mea!”. Asta pentru că în inima mea stau ascunse puterea de a face bine laolaltă cu modestia, lipsa de ranchiună cu simplitatea.

Cred că dacă fiecare le-ar avea în doze mai mari și mai precise, nu am mai ajunge la situații nefaste în care să spunem că oamenii s-au schimbat în rău și nu mai au capacitatea de a fi buni, în esența lor.

Faceți bine, fără mulțumiri! E gratis și vă ajută pe voi, dincolo de ceilalți!