Multă lume este curioasă de viața de artist. Se întreabă cum arată, li se pare foarte simplu. Cred că totul e sclipitor, este învăluit în liniște și mulți bani. Dar uită că nimic nu vine din cer. Am să vă spun, pe șleau, cu sinceritate, cum stau lucrurile.

Viața de artist este frumoasă, într-adevăr. În primul rând că este o profesie care îmbină utilul cu plăcutul. Vorbesc despre mine, cel puțin. Asta mi-am dorit să fac și pentru asta m-am pregătit intens.

Dar nu am ajuns la statutul de azi din senin. Au fost în spate nenumărate sacrificii, clipe investite, dureri, renunțări. Am ajuns artist pentru că am luptat, pentru că am dat din coate, pentru că am pierdut nopți când alții dormeau, pentru că am renunțat la vacanțe, pentru că m-am spetit să ajung la oameni, să-mi respect publicul, pentru că am evoluat, pentru că am lăsat în plan secund anumite fericiri și m-am ocupat serios de drumul meu și de visul pe care-l aveam de dus la bun sfârșit.

Dar nu asta e important neapărat. Oamenii nu se uită în trecut și nici nu analizează. O să vă zic de mine. Viața mea actuală e construită din multă muncă. Nu am sărbători, nu am duminici libere, nu merg în relaxări, pentru că mă dăruiesc oamenilor care prețuiesc muzica mea și pentru că atunci când vrei să faci performanță, este nevoie de implicare totală.

Orice aspect al carierei mele cere timp, cere devotament, atenție, seriozitate. Uneori sunt zile în care nu fac față să ajung dintr-un loc în altul, să rezolv lucruri, să pun la punct tot ce este de făcut.

Sigur, nu e în cazul tuturor la fel. Nu mă plâng și nu e neapărat greu, dar nu e nici așa, floare la ureche, cum li se pare unora. Mi-aș dori să stea cineva 3-4 ore pe scenă, să cânte și să facă show, iar după asta să stăm de vorbă.

Sigur că atunci când muncești mult sunt și rezultate. Vorbesc de dragostea publicului, dar și de partea financiară. Dar și aici nu mai analizează nimeni investițiile, eforturile, oamenii plătiți din jur, taxe, impozite, toate cele care înconjoară un fenomen artistic și pentru care e în permanență nevoie de bani.

De aruncat anumite judecăți de valoare nu e mare bătaie de cap. Încadrezi oamenii rapid și pui ștampila, fără a lăsa celuilalt dreptul de a se apăra. Astfel că eu vă zic că viața de artist are și umbrele ei, are angoase, are reușite și decepții, dar cel mai mult, are muncă asiduă în spate. Mii de kilometri făcuți permanent, drumuri, stres, efort, griji, permanentă nevoie de nou.

Dar, desigur, totul se compensează atunci când vezi o sală plină care a venit și a plătit bilet ca să te vadă. Asta e de fapt cea mai mare satisfacție și bogăție a mea, după 30 de ani de carieră. Publicul vine să mă vadă și să mă asculte în toată țara. Iar asta nu poate fi decât o responsabilitate.

Apoi, eu fac multe lucruri, pentru că îmi place și pentru că asta mă ține în priză. Este norocul meu și așa am și ajuns unde sunt, menținând un succes inițial. Nu e greu să ajungi la celebritate, mai greu este să știi ce să faci cu ea și cum să te menții.

Pe mine nu m-a schimbat succesul și nici statutul. Sunt un om simplu, care dă totul pe scenă și care e banal în rest, cu probleme, fericiri, cu zile mai bune și mai proaste, cu teama pierderii celor dragi, dar și cu enorma bucurie de a avea, ca forță, dragostea oamenilor.

Sunt ca și voi, nu am fițe, nu sunt egoist, mănânc de la market și trăiesc normal, fără extravaganțe de vreun fel anume. Viața mea de artist este una complexă, dar totuși simplă - muncă, dragoste și dorința de a nu dezamăgi pe nimeni!