Se spune că iubirea înseamnă sacrificiu. Nu împărtășesc neapărat această idee, dar sunt sigur că atunci când iubim, devenim mai buni, suntem tonici, suntem deplini și avem acel tip de satisfacție pe care aceasta îl oferă celor care înțeleg cu adevărat sentimentul.
Iubirea, la modul general, de orice tip ar fi ea, fie că este vorba de cuplu, de familie, de prieteni sau pur și simplu de admirație, este liantul dintre suflet și minte, este acel imbold de care avem nevoie în viață pentru a evolua. Ne naștem din iubire, trăim cu ea la braț și cumva, la final, tot din iubire plecăm, încercând să lăsăm pace în urma noastră.
Multă lume nu înțelege iubirea și o bagatelizează. Alții o ridică pe un piedestal și o aseamănă cu drame, cu inimi frânte și cu răutăți. Iubirea este ca și omul - o tocană cu de toate, cu multe legume, unele mai bune, altele mai puțin. Este uneori un rău necesar, alteori o alinare.
Iubirea este refugiu și mai sunt eu sigur că ea este cea care schimbă oamenii, îi domolește, le dă o aură a sensibilității și îi face pe fiecare în parte să înțeleagă rostul pe pământ.
Eu cred că iubire trebuie să fie la orice pas. Trebuie să învățăm cumva să iubim mai mult. Să ne iubim pe noi, să ne prețuim și să luăm atitudine atunci când este cazul. Să iubim aproapele și să nu facem orice ca să-l lovim, să-l folosim, să-l lăsăm în derâdere, să-l mânjim cu vorba, să-l invidiem. Să iubim ce ne înconjoară, de la lucruri, străzi, curățenie, până la natură și mediu. Să nu mai lăsăm pe alții să ne dea lecții, atunci când putem. Să ne iubim mai mult şi țara și arta și oamenii care o slujesc, pentru că această iubire este cea care ne definește și ne dă de cele mai multe ori un sens.
Eu nu știu cum e să nu iubești. Mă atașez rapid de oameni, deși greșesc uneori, dar iubesc mai mult sentimentul de prietenie, iubesc respectul pe care trebuie să-l avem unii față de ceilalți și iubesc tare de tot să fiu pe scenă. Pentru mine cel puțin, aceasta-i iubirea supremă, dincolo de oamenii dragi mie.
Iubesc să văd un răsărit, să citesc un paragraf inteligent, să plâng când mă emoționează ceva, să descopăr lucruri interesante din trecut. Iubesc să îmi pese și îmi pasă mult ceea ce iubesc.
Sigur că am fost și dezamăgit în iubire, ca fiecare dintre noi. Investim mult în acest sentiment și el vine la pachet cu multe probleme, dar oare nu-i frumos așa complicat? Oare nu-i mai interesant să iubim cu defecte, decât perfect?
Iubirea este dăruire, este o bucată zdravănă din tine pusă în ceea ce iubești. Este sens și poate felul cel mai frumos și mai special pe care Dumnezeu l-a lăsat omenirii pentru a exista împreună. Uităm noi, din păcate, să-l aplicăm corect și coerent și mai uităm și de iubirea față de cine suntem.
Nu țin eu musai să fac o întreagă lucrare academică despre iubire. Spun doar ce simt și ce ar fi interesant să simțiți și voi. Cu iubirea te poți lua la trântă, dar nu te va lăsa niciodată de izbeliște. Te face să suferi, dar îți dă și cele mai frumoase satisfacții din câte sunt pe lumea aceasta mare.
Iubirea este modul prin care noi putem face din suflet o minge de aruncat în ceilalți, care intră și dă gol în fiecare poartă, atingând bucuriile adevărate.
Iubesc să iubesc și cred că asta mă ține într-o permanentă dorință de a arăta, de a fi eu. Și e bine să și spuneți mai des că iubiți, să arătați asta și să treceți și la fapte, nu doar la nivel teoretic și vorbe goale! Iubiți!