Nu știu cum e în cazul vostru, dar eu ajung să mă îngrozesc uneori față de ce trăim și ce se prefigurează, destul de sumbru, la orizont. Și nu mă refer neapărat la modificarea percepțiilor, la inversarea valorilor sau la lipsa bunului simț, ci la hipertehnologizarea vieților noastre. Nu știu dacă termenul există sau e potrivit ales în limba română, dar sunt sigur că asta trăim și am nevoie de un cuvânt care să-mi exprime îngrijorarea.

Cred tare că tehnologia ne-a subjugat. Sigur că avem nevoie de ea și parcă nu mai știm cum arată viața fără telefoane, rețele sau alte aparate moderne, dar chiar și așa, e mult prea mult. Oamenii au uitat să mai trăiască, să mai asculte, să se mai bucure de momentele esențiale ale existenței lor.

Inteligența artificială poate rezolva acum probleme existențiale, poate înlocui persoane, poate crea artă, poate reduce complet ani de muncă, de istorie, de însemnătate. Tinerii nu mai știu ce înseamnă căutare, nu mai au dorința descoperirii.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Și eu sunt pro utilizării mijloacelor moderne. Ele ne ușurează pe alocuri existența și parcă nu se mai poate concepe o societate fără mobil, fără aplicații, fără posibilitatea de a rezolva rapid anumite situații. Dar de acolo, până la înlocuirea oamenilor, e cale lungă.

Spre exemplu, la concertele mele, de multe ori, în special în aer liber, sunt persoane care filmează continuu, care uită să se bucure și să savureze momentul.

Tehnologia ne-a mecanizat și pe noi și parcă nu mai știm cum și ce să simțim, nu mai știm să exprimăm în același mod, cu aceeași intensitate, sentimentele. Nu le mai spunem direct, prin contact vizual. Nu mai avem deloc dorința de a ne autodepăși și de a performa atunci când provocările sunt multiple.

Nici măcar bucuria unui concert, unui spectacol de teatru nu o mai avem. S-a produs inclusiv „demitizarea“ artiștilor. Toată lumea are acum impresia că poate cumpăra pe oricine.

Telefonul ne-a transformat în „stăpâni“. Toată lumea judecă, toată lumea pune ștampile, fără procese de conștiință, luând cu statut de certitudine orice aberație. Telefonul a transformat unii oameni în monștri, dându-le impresia că acel aparat îi face mici Dumnezei care pot controla tot. Ei au părerea eronată că au acces la orice, că pot face orice, că pot spune orice.

Li se pare că sunt conectați la un întreg mare, dar uită că n-au și nu vor avea niciodată acces sau nu vor putea arde etape care i-ar fi ajutat să înțeleagă bunul simț sau să perceapă educația ca o valoare, nu ca pe ceva perimat sau descris de unii ca fiind întâmplător.

Pe scurt, fără a insista prea mult, eu consider că nu toată lumea ar trebui să aibă parte de tehnologie, pentru că nu toți știu cum să o folosească cu cap. Sau ar fi mare nevoie de un „manual de instruire“, în așa fel încât telefonul sau aparatele să rămână doar instrumente, să nu devină, fără noimă, puteri.

Și mai este un alt fenomen îngrijorător - acela că adevărul se modifică. Oamenii nu mai au parte de informații veridice. Toți cred orice și acționează în consecință, dând naștere controverselor.

Nu, dragii mei, nu tot ce circulă pe internet este real! Ba dimpotrivă, multe astfel de subiecte sunt eronate, sunt transformate.

Educația nu se face de pe Google, nu se poate crea o personalitate luând ca atare orice Tik-Tok sau orice nebun care apare și aruncă idei pe internet, fără să le verifice sau fără să aibă parte de un minim de cenzură.

Nu mai vorbesc de faptul că limba română este distorsionată, stricată, uitată, lăsată complet în paragină!

Da, pot spune că tehnologia naște monștri și dacă pentru cineva vocea mea, oricât ar fi ea de nesemnificativă, are vreo importanță, de aici, din paginile revistei TAIFASURI, STRIG cu tărie: aveți grijă de tot ce avem și nu vă lăsați răpiți de un miraj artificial, care ne face, din oameni, primate! Citiți, căutați, cu noimă, asumat, corect, încercând să vă păstrați sufletul și mintea intacte!