Main menu

header

997 2 2Suntem făcuți pentru a evolua. Suntem o plămădeală de vise, de putințe și de dorințe, dar nimic din toate acestea nu ar avea însemnătate, noi nu am ajunge pe trepte superioare dacă nu am fi doritori de evoluție, dacă nu am extrage ce-i mai bun și mai important de la viață și de la ce este în jurul nostru.

Unora le e teamă de multe ori să-și depășească condiția impusă de societate, de familie, de mediul în care se nasc. Iar alții abia așteaptă să-și ia zborul, înțelegând că existența lor depinde de această deschidere, depinde de încrederea în propriul „EU“ și în forța de a acumula cât mai mult din ceea ce îți apare benefic în cale.

Evoluția înseamnă o reconfigurare a sufletului și a minții. Înseamnă să vrei fundamental să fii mai bun și să lupți pentru asta. Înseamnă să acumulezi permanent, să elimini autosuficiența, să-ți pese, să citești și, foarte important, să asculți atunci când poate nu îți convine întrutotul ce auzi de la cel din fața ta.

Eu așa am evoluat, dându-mi seama că propriul sine are nevoie permanentă de cunoaștere. Nu le știu pe toate nici azi. Ba chiar nu știu foarte multe și mi-aș dori uneori mai mult timp și răbdare ca să învăț sau să citesc. Dar am înțeles că aceasta este atitudinea câștigătoare și doar așa pot atrage de partea mea mai multe adevăruri, mai multe experiențe, mai multe descoperiri care să-mi ajute ulterior.

Mulți au impresia că le știu pe toate și pot emite, cu pretenții, judecăți de valoare, după o simplă și banală căutare pe Google. Nu, dragii mei, nici după o viață de om nu avem capacitatea de a ne da cu părerea, fără a ști cu adevărat miezul problemei, fără a avea pregătire în acel domeniu și fără a fi avizat să găsești tu, după mintea ta, soluții sau condamnări.

Evoluția înseamnă deschidere. Desigur, nu cu orice preț și nu doar de dragul de a fi. Evoluția este de fapt inteligența noastră, mentală și emoțională, este capacitatea de a fi înțelepți, răbdători, cumpătați, cu apetență pentru citit, scris, pentru noi provocări.

Sunt multe lucruri pe care eu, spre exemplu, le-am făcut pe parcurs, le-am „furat“ de la cei din jurul meu, vrând, cumva, să fiu mai sus cu o treaptă. Nu mi-a fost niciodată rușine să întreb și am învățat și din lecțiile celor mari, dar și din trăirile celor mici și abandonați de soartă și de oportunități.

Omul evoluat nu este neapărat modern, nu este neapărat doritor de „revoluție“ ideologică. Omul evoluat este cel care nu pune ștampile, care verifică din mai multe surse, care ascultă și pune în practică doar ce are nevoie pentru el și pentru cei din jurul lui. Omul evoluat este acela care tace la timpul potrivit, care dă timp timpului, care vorbește când e cazul și care e permanent în dorință de a învăța ceva nou, de a nu sta, de a găsi noi resurse pe care sufletul și mintea să le pună pe tapet și în practică. De asta consider că nu trebuie să ne fie frică de noutate.

Nu trebuie să ne considerăm buni și cunoscători. Nu e nimic rușinos să nu știi sau să spui că nu știi. Este ideal să ascultăm mai mult și să vedem că în poveștile altora, de multe ori, se ascund adevărate comori care ne pot transforma și pe noi.

Orice zi este o lecție și e păcat să o irosim cu răutate și cu această suficiență care a pus stăpânire pe mulți, tăindu-le craca de sub picioare fără drept de apel. Când vom înțelege asta, unii dintre noi, ne vom da șansa la evoluție, așa cum trebuie și vom descoperi că lumea e fascinantă tocmai prin imperfecțiunea ei, din care facem și noi, fie că vrem sau nu să recunoaștem, parte! Evoluați, fără rușine!