Oare mai există prietenie la modul real al cuvântului? Deseori stau și mă întreb asta, nu pentru că nu aș avea eu prieteni neapărat, ci pentru că îmi dau seama că lumea, goana, haosul, toate acestea duc către o depreciere a altruismului, a sincerității.

Oamenii, la modul general, nu mai știu, nu mai pot, nu mai vor să fie sinceri. Nu mai doresc să-și „instaleze“ o parte din sufletul lor în sufletul altcuiva, pentru a lăsa să crească acolo sentimente reale. Toți preferă clipe de consum, ușurință, simplitate și de ce nu, relații și legături de suprafață, denumite „prietenie“ doar în teorie, neavând în spate niciun fundament.

Spun asta pentru că văd ușurința trădărilor, văd cât de simplu se vând unii pe alți și cum se renunță la valorile care clădesc un om demn, indiferent de statutul lui.

Prietenia, dragii mei, este ca un suflet, așa îmi place mie să cred. Un suflet care se odihnește în mai mulți oameni laolaltă, pentru a le face bine, pentru a le fi de ajutor în clipe mai puțin fericite. Pentru că, până la urmă, loialitatea se arată în momentele mai puțin benefice ale vieților noastre, atunci când avem nevoie de sprijin, de ajutor necondiționat, de o vorbă bună sau de un umăr de încredere pe care să plângem și care să nu ne judece.

Prietenia este reciprocitate, este definiția pe care o putem da omeniei și onestității. Între prieteni nu există nici secrete și nici subiecte tabu, pentru că atunci când un om ține dezinteresat la tine, fără scopuri ascunse, te înțelege, te susține, caută să-ți găsească părțile bune și să le scoată în evidență, oferindu-ți sfaturile reale, de care ai nevoie.

Un prieten adevărat nu te menajează și nu caută să spună vorbele pe care vrei să le auzi tu. El va fi mereu acolo, ca un far, ca un păzitor al integrității tale. Prietenii nu stau zilnic împreună, nu se caută în fiecare secundă neapărat.

Relațiile adevărate de prietenie dintre oameni sunt cele care durează ani, care se bazează pe respect și pe bucuria de a ajuta, de a fi împreună, de a investi o parte din ce ești în celălalt, fără vreun scop anume, fără vreun înțeles ascuns. Prietenia este acel ceva pe care mulți l-au uitat azi și preferă să-l arunce la coș doar pentru câteva avantaje minore pe care le primesc de la alții.

Eu cred că prietenia se duce de râpă. Dacă e să mă refer strict la mine, eu am o mână de prieteni adevărați, care stau bine acolo și care-mi sunt aproape mereu. Nu sunt cei mai confortabili oameni, dar sunt sinceri și îmi vor binele. Și eu le sunt aproape la fel și dacă există vreun moment în care au nevoie de mine, cu absolut orice, eu sunt acolo și mă dedic în totalitate.

Am învățat peste timp să fac distincția asta între prieteni și cunoștințe. Prietenii nu te fac niciodată să suferi, nu fac greșeli capitale, nu se pun niciodată pe ei mai presus de tine și nu caută să ofere altceva decât au cel mai de preț - dragostea lor!

Nu știu vreo rețetă pentru prietenia perfectă, dar știu sigur că ea se construiește în timp, se păstrează și are o legătură directă cu respectul, loialitatea și sinceritatea. Încercați să oferiți asta oamenilor la care țineți! Nu e foarte important să-i sunați de zece ori pe zi sau să vă spuneți totul, ci să fiți acolo la momentul potrivit, să-i ascultați și să le fiți stâlp de susținere când au nevoie de o direcție clară în viața lor.

Prietenia între oameni este mai presus decât alte sentimente, pentru că ea, în cele din urmă, se reduce la iubire, iar iubirea între oameni poate răsturna munții! Nu o lăsați, în ruptul capului, să se ducă de râpă!