Bastonul alb reprezintă, de fapt, simbolul promovării drepturilor fundamentale ale persoanelor nevăzătoare: dreptul la viaţă independentă, libertatate de mişcare și de participare deplină în comunitate. Iniţiată în anii ’60 de preşedintele SUA şi celebrată în fiecare an în ziua de 15 octombrie, Ziua Bastonului Alb are nevoie de sprijin pentru a fi recunoscută şi în România ca o zi de promovare a drepturilor şi potenţialului persoanelor nevăzătoare. În România, bastonul este un simbol al discriminării şi al stigmei la care persoanele nevăzătoare sunt supuse în cele mai multe locuri publice, în timp ce, în străinătate, bastonul este un simbol socialmente recunoscut, care dă întâietate şi îndeamnă la sprijin faţă de semenii noştri nevăzători. Cea de-a doua cauză a lipsei bastonului alb este cea a costurilor, nefiind un produs care se comercializează în România. Există Fundaţia Light into Europe, pe care o conduce doamna Camelia Platt, singura fundație ce donează bastoane albe copiilor şi tinerilor nevăzători în România, pe care le achiziţionează din Marea Britanie. Chiar pentru aceasta este nevoie de pregătirea nevăzătorului în abilităţi de mobilitate şi orientare spaţială. Următorul pas către libertate şi independenţă al persoanelor nevăzătoare este câinele-ghid. Din 2010, Fundaţia „Light into Europe” dezvoltă primul program de câini-ghizi pentru nevăzători în România. Cel mai recent succes al acestui program s-a produs luna trecută, când unul dintre câini, Max, a trecut cu brio testele de validare şi a devenit primul câine-ghid din România care însoţeşte un soţ şi o soţie, ambii nevăzători. V-am explicat toate acestea pentru a înţelege de ce miercuri, 15 octombrie, la ora 19:00, Fundaţia Prietenii Nevăzătorilor a organizat o manifestare artistică la Liceul Gheorghe Lazăr. Cei care au avut această iniţiativă onorabilă sunt familia Stifler (foto 1), cu fiica lor Laura, ea însăşi nevăzătoare din naştere. Laura a terminat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr cu notă maximă, a luat Bacalaureatul cu nota 10, a absolvit Facultatea de Teologie tot cu 10, iar azi este în anul al II-lea al Facultaţii de Filosofie. Ea este cea mai bună dovadă a faptului că oamenii care trăiesc în întunericul nevederii pot fi extrem de dotaţi atât intelectual, cât şi cu îndemânări diverse. Ei trebuie ajutaţi şi încurajaţi pentru a se integra în societate şi a deveni folositori acesteia. Spectacolul pe care am avut onoarea să-l deschid a avut scopul să sensibilizeze audienţa pentru inserarea nevăzătorilor în viaţa socială, pentru acordarea unei atenţii sporite acestora, pentru încurajarea lor prin programe speciale ce uşurează comunicarea cu ei. Se pot accesa fonduri europene pentru perfectarea unor aparate cum ar fi telefoane care citesc obiectivele necesare şi transmit informaţii sonor. În afara programului artistic susţinut de copiii nevăzători ca Eduard Leancă (premiul I la o emisiune a Antenei 1 - foto 2), Petra Pintilei (foto 3), pe care aţi văzut-o la „X-Factor”, au mai fost doi liceeni voluntari care au cântat la pian, Ansamblul Meloritm de la Palatul Pionierilor, Grupul vocal Sf. Ştefan cel Mare de la Facultatea de Teologie şi minunatul nostru tenor Vlad Miriţă. Spuneam în afară de, deoarece au adus informaţii funcţionari de stat, responsabili în acest domeniu, un profesor specialist judo care susţine cursuri specifice pentru nevăzători. Sigur, ar fi fost şi mai bine dacă ar fi asistat şi oameni cu potenţial financiar, care ar putea ajuta la dezvoltarea sistemelor din domeniu. Oricum, trebuie să ne capacităm împreună pentru a organiza un sistem de voluntariat care poate ajuta la inserarea nevăzătorilor în viaţa socială şi la schimbarea mentalității oamenilor în ceea ce priveşte acest handicap.
