Acum 54 de ani, maestrul Beligan a hotărât să înfiinţeze un teatru nou. Şi-a ales nişte actori excelenţi din diverse teatre şi astfel s-a născut Teatrul de Comedie în sala Teatrului Tineretului. Formula s-a dovedit foarte bună şi a început drumul cu câteva piese excelente, iar alături i-au stat doi regizori de marcă: David Esrig şi Lucian Giurchescu. Se pune în scenă „Troilus şi Clesidra”, „Umbra”, „Rinocerii”, spectacole fenomenale cu artişti deosebiţi ca Gigi Dinică, Marin Moraru, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, bineînţeles, în frunte cu Radu Beligan. „Rinocerii”, piesa lui Eugen Ionesco, primeşte cronici extraordinare, iar Ion Lucian este socotit un mare actor de nivel european. „Troilus şi Clesidra” cu Gigi Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Vasilica Tastaman şi Sanda Toma este, de asemenea, o revelaţie. Trupa se leagă şi este socotită în ţară ca o familie perfectă, preocupată doar de creaţie. Eu am urcat în această barcă a Teatrului de Comedie în anul 1969. Vasilica cu soțul său, fotbalistul Jenei, tocmai plecase în Turcia, iar teatrul programase în repertoriu „Un om egal un om” de Brecht. Acesta ne era atunci un autor foarte preţuit şi cerea neapărat o actriţă care trebuia să cânte. A căzut norocul pe mine şi am fost primită cu braţele deschise în trupa teatrului socotit cel mai interesant din Bucureşti. Lucian Giurchescu era specializat, şi în teorie, şi în practică, în Brecht, iar autorul avea un mod special de a relata viaţa. Pasajele muzicale numite „Songuri” erau puse în scenă cu o mică orchestră şi erau, de fapt, concluzii la acţiunea piesei. Mai apoi am jucat „Mutter couraje”, tot un Brecht, „Peţitoarea”, „Trei surori”, „Voipone”, „Plicul lui Rebreanu”, „Un Hamlet de provincie” şi să nu uităm marele succes cu „Preşul” lui Băieşu, care s-a jucat 18 ani cu casa închisă. M-am plictisit? Nu! Spectacolul era în fiecare zi din ce în ce mai bun, căci aveam parteneri pe: Vulpe, Şeptilici, inegalabila Vasilica, Băltăreţu şi Giurumia. Am jucat „Mandragora” cu Albulescu şi cu Tapalagă şi multe alte succese. Plecasem de la Revistă, dar n-am părăsit-o, căci anual făceam un spectacol de mare succes la Boema. Şirul Boemelor scrise de Puiu Maximilian şi muzica de Veselovski au rămas în amintirea spectatorilor până astăzi. Şi uite aşa au trecut 54 de ani de activitate şi ștacheta calităţii nu a scăzut niciodată. Între timp, Beligan a plecat la Naţional şi, după ce s-au scurs la direcţie mai mulţi artişti, soliditatea echipei a rămas aceeaşi. În ultimii ani, tânărul George Mihăiţă a dovedit, pe lângă talentul deosebit, calităţi extraordinare de manager. A înfiinţat „Festivalul de umor”, scoate anual premiere minunate şi angajează mereu tinere talente. Anul acesta, sărbătorirea a 54 de ani de existenţă a fost un regal. Au venit Radu Beligan, David Esrig, Lucian Giurchescu, Sanda Toma, Marinuş Moraru, Virginia Mirea şi, bineînţeles, toată trupa actuală. S-au oferit trofee şi dovezi de preţuire. Am fost fericită că, deşi am plecat de 24 de ani din această trupă, nu m-au uitat şi mă consideră tovarăşul lor. A fost o seară minunată, cu lacrimi, cu zâmbete şi cu convingerea că, sub bagheta directorului George Mihăiţă, Teatrul de Comedie îşi continuă drumul minunat spre 100 de ani de viaţă.