Cu ce să încep? Ei bine, cred c-o iau de la cei mai mici. Când păşeşti într-un spaţiu de filmare te miri de câţi oameni lucrează, montează aparatură, cabluri, reflectoare uriaşe, macarale... Este de neimaginat de câte persoane depinde buna desfăşurare a filmărilor pe un platou. E chiar foarte greu să-i cunoşti pe toţi. Mişună ca furnicile, fiecare cunoscându-şi scopul, necesitatea, aportul său la începutul marelui asalt: crearea unui film. E interesant cum aceste furnicuţe sunt convinse că fac parte din procesul de creaţie cu care apoi, desigur, se mândreşte doar o parte mică a lor. Seriozitatea cu care contribuie la marea bătălie dă dovadă de mare pasiune. De multă vreme am băgat de seamă cât de importantă este lumina la un film. Un bun director de imagine te poate face frumoasă, iar altul, neatent, te scoate mai urâtă decât eşti. Viorel Sergovici (foto 1, primul din stânga) este unul dintre cei mai buni directori de imagine din câţi am cunoscut. Înalt şi frumos, când te întâlneşti cu el pe platou zici că este interpretul unui rol principal. Abia apoi, când observi respectul pe care i-l acordă cei din jur, înţelegi că e un personaj mult mai important, care asigură imaginea minunată a unui film. Lângă el lucrează operatori ce cunosc dramaturgia filmului şi asigură transferul în cadre convingătoare. Lor li se alătură întreaga echipă de maşinişti.
Noi, actorii, aparent avem o viaţă mai uşoară. La camera de costume, fetele se învârtesc în jurul nostru, îmbrăcându-ne cu ce s-a hotărât. Clara şi Corina (foto 2), în cabinetul de machiaj şi coafură, sunt ca doi soldăţei în preajma noastră, de la prima chemare la cadru până la ultimul anunţ „tras” de obicei după 12 ore de muncă.
Da, muncă! Se munceşte enorm la realizarea unui film. De la obţinerea banilor de către producătoarea noastră, Alma Sârbu - v-am mai spus, o fată deşteaptă şi frumoasă -, la angajarea echipei, închirierea spaţiului de filmare, crearea decorului şi a costumelor şi, nu în ultimul rând, distribuirea actorilor.
În fruntea echipei, desigur, stă creatorul principal şi responsabil: regizorul. De data aceasta, un domn simpatic, cu alură de Don Quijote - domnul Jesus del Cerro (foto 3) din Spania. Colaborarea cu domnia sa este o întreagă nostimadă. A făcut mai multe filme în România şi, ca atare, a învăţat câteva cuvinte româneşti, aşa că indicaţiile sale sunt o combinaţie absolut comică între spaniolă, română şi engleză, sperând că noi, românii, vorbim engleza. Şi uite aşa indicaţiile sale par un ciripit muzical în care, nu ştiu de ce, este prezentă litera „ţ”. Dacă l-aţi asculta v-aţi amuza copios. Calm, expresiv, Jesus îţi dă siguranţa că mergi pe un drum bun. Aplecat spre detaliile ce susţin hazul poveştii, creând mereu surprize în desfăşurarea ei, te face să crezi că succesul viitoarei producţii este asigurat.
Alături de el este regizorul secund, Adriana. Eu o numesc „Eroina”, căci fără ea ghemul acesta uriaş al desfăşurării filmărilor până la traducerea indicaţiilor lui Jesus ar fi imposibil de desfăcut. În picioare, la punctul de comandă din spatele aparatelor de filmat, 12 ore pe zi, Adriana ţine cârma. Are două ajutoare, doi tineri secunzi, Cristi şi Vlad, cu care ţine legătura cu noi.
Dar ce plăcere când dumneavoastră, aşezaţi în fotoliu la cinema sau acasă, gustaţi timp de două ore povestea atât de munuţios construită, fără a simţi efortul pe care l-au făcut creatorii ei.
Am încercat să vă arăt doar o mică parte din procesul complicat ce conduce la realizarea unui film. Şi, dacă el nu vă satisface întotdeauna, durerea este a creatorilor, care n-au reuşit să vă cucerească. În filmul de care vă vorbesc joacă în rolurile principale: Valentin Teodosiu, Adrian Văncică (un actor de excepţie), Ion Dichiseanu, tinerii Mădălina Anea şi Paul Diaconescu şi, în sfârşit, subsemnata.