Invidia este un sentiment urât, dar există. Cine ştie din ce motive ea se manifestă uneori atât de evident. Dar, din fericire, mâzga ei îl murdăreşte pe cel ce-o emană. Am călătorit foarte mult cu teatrul şi mai ales cu proiectul „Caviar, vodcă şi bye, bye”, cu care am cunoscut 30 de capitale ale lumii. Acest lucru a stârnit invidie în sufletul multor colegi. Dar aş vrea să ştiţi că turneele nu constituie, de fapt, o vacanţă. Oricât ar părea de exagerat, grija obligaţiei de susţinere a unui spectacol - întotdeauna însoţit de emoţii - face ca această călătorie să nu te satisfacă. Îţi doreşti să fii ajuns în locul acela fără niciun fel de problemă, liber, mai ales că românii din Diaspora sunt nerăbdători să ne cunoască, să petreacă o seară cu noi şi să ne arate frumuseţile locurilor pe care ei şi-au clădit noua viaţă. 
De când ne-am căsătorit, eu şi Puişor ne-am dorit să călătorim. Pe vremea restricţiilor comuniste am găsit o soluţie foarte bună: contracte prin ACR. Era avantajos - pe baza acestui contract obţineai un schimb oficial de valută pentru benzină şi cazare. În felul acesta nu treceai graniţa cu teama lipsei de bani sau, mai grav, cu spaima banilor obţinuţi ilegal, ascunşi, pentru a te descurca dincolo. Aşa am cutreierat Europa. Am ajuns până la Gibraltar, ne-am întors pe Coasta de Azur, am poposit câteva zile în Austria şi ne-am întors acasă prin marile ei oraşe. Nu dădeam banii la hotel; ne-am cumpărat un cort, două saltele, o măsuţă pliantă şi două scaune şi, uite aşa, am fost fericiţi. Văzând atâtea, nu ne-am dorit să rămânem nicăieri, căci căsuţa noastră ne era cea mai dragă. Şi, chiar cunoscând alte spaţii superbe, tot terasa noastră de la Buftea rămânea cea mai frumoasă.
De când sunt singură, deplasările acestea mi-au lipsit. Dar, cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib, prietenul nostru, domnul Cervantes Duru, care e tânăr şi neliniştit (are 81 de ani), a luat iniţiativa să ne înscrie într-un program pentru seniori de plecări în diverse locuri. Suntem o gaşcă de prieteni şi ne simţim extraordinar împreună. Aşa am văzut Cipru, Spania şi iată-ne acum în Costa Brava. E minunat să fii înconjurat de oameni dragi, să vezi locuri frumoase, să cunoşti minuni ale lumii, să înveţi şi să uiţi că trec anii.
Călătoriţi! Chiar şi cu sacrificii financiare! Veţi uita de necazuri, nu veţi mai lua în seamă lamentările celor din jur, căci viaţa este mai frumoasă dincolo de satisfacţiile materiale. Vă voi aduce imagini, impresii însoţite de bucuria mea de a mă relaxa după munca intensă de realizare a ultimului meu film „Mamaia”, pe care o să-l vedeţi în toamnă. Călătoriţi!