Vă spuneam că am găsit în Norvegia foarte mulţi români şi foarte fericiţi. Legile acestei ţări sunt făcute de aşa manieră, că orice om poate reuşi. Deşi impozitele sunt foarte mari, retribuţiile sunt pe măsură. Statul oferă multe avantaje celor care vor să investească. Eşti ajutat să înveţi şi să faci orice facultate. În pregătirile noastre de plecare în turneu, la invitaţia Ambasadei Române, am luat legătura cu o doamnă minunată, Cristina Cotescu, ce se ocupă de manifestările culturale ale Diasporei române. A fost absolut extraordinară. Ne-a aşteptat cu o sală arhiplină de români fericiţi, care ne-au aplaudat fierbinte. Apoi am petrecut o seară împreună într-o casă frumoasă şi nu prea mare, cu o curte primitoare, plină de flori, unde tronează o uriaşă tufă de leuştean (foto 1).
Al doilea spectacol a avut loc într-o insulă alăturată oraşului Bergen, unde o altă Cristina, o moldoveancă superbă de la Paşcani, ne-a pregătit un spectacol de succes. Are o familie minunată, un soţ voinic şi îndatoritor şi o fată superbă, care, culmea, vrea să facă teatru şi film. Ne-a primit după spectacol într-o casă plină cu flori şi am mâncat cel mai bun somon din viaţa mea. Ne-am despărţit pe urmă prieteni pe viaţă.
La acelaşi spectacol am cunoscut-o pe Mirela şi pe soţul său, Roger, norvegian. Aceşti doi tineri au preluat acum zece ani o hală depozit ce data de prin 1750. Au obţinut aprobarea de la primărie de a reface acest spaţiu care se află chiar la marginea fiordului. Acum, locul este o minune. Vechiul depozit, neschimbat pe afară, a devenit un restaurant cu trei saloane dotate cu trei baruri, totul ornat numai cu obiecte vechi, marinăreşti, ce înfrumuseţează pereţii susţinuţi de grinzi uriaşe. Roger este la origine arhitect, dar nu s-a sfiit să scormonească în ruinile caselor dărâmate, culegând obiecte, materiale de construcţii şi resturi de ornamente vechi, pe care le-a fructificat apoi la restaurantul lor. Locaţia de astăzi funcţionează pentru diverse evenimente şi este foarte căutată. Mirela a plecat din ţară ca să câştige un ban. Acum şi-a adus toată familia în Norvegia. Priviţi-o în fotografie pe mama dânsei, alături de Mirela şi Roger (foto 2), care se mândreşte şi cu ceilalţi trei copii ai săi stabiliţi în Norvegia.
Cu mulţi ani în urmă, la Oradea, funcţiona o formaţie muzicală condusă de Călin Chilian. A renunţat într-o zi la hobbyul său, muzica, şi a plecat în căutarea fericirii. Cu greu a reuşit să facă un local club pe malul unuia dintre fiorduri, unde noi am mâncat o mulţime de creveţi (foto 3) cu ochii la apa plină de iahturi pentru toate buzunarele. Am ciocnit câte un păhărel cu ţuică românească, ne-am amintit de succesele muzicale ale anilor ’70-’80 şi am făcut fotografii cu românii care ne-au înconjurat toată seara. Am plecat spre casă cu inima plină de dragostea lor, căci aceasta este hrana artistului.