Se pare că succesul este un mister de nepătruns; altfel cum vă explicaţi că pe buzele tuturor apare atât de des întrebarea: „Unde întâlnim succesul?” În ceea ce mă priveşte sunt martoră zilnic la acest fenomen. Îl privesc, îl analizez, dar dincolo de toate ecuaţiile rezolvate rămâne o necunoscută. Acel ceva ce există dincolo de frumuseţe, de inteligenţă, acel ceva ce nu se poate defini.
Prin 1958, când noi în România dădeam numai filme sovietice (incontestabil foarte bine făcute) a venit la noi în ţară şi implicit şi pe la facultatea noastră un mare actor rus, Cercasov, care jucase în marele film „Ivan cel Groaznic” - uriaşă personalitate. În întâlnirea de lucru pe care am avut-o cu el a apărut şi întrebarea: „Ce este talentul?” Marele om venit din lumea comunistă a spus degajat: „25% înclinaţie, 25% muncă, iar restul «Dumnezeu»”. Ei, ce spuneţi?
Desigur, de aceea se diferenţiază (în profesia noastră) artiştii buni de cei care au un succes fulminant - vezi Florin Piersic. Aceeaşi întrebare mi-a revenit şi mie în minte zilele acestea când am jucat într-un spectacol cu Irina Loghin. O cunosc de la începuturile noastre. Frumoasă - dar mai sunt cântăreţe frumoase şi deştepte - cu un real simţ al umorului ce-i dă pe scenă curaj şi libertate. Dar, dincolo de toate acestea, Dumnezeu i-a dăruit ceva în plus, o atracţie aparte pe care spectatorii o preţuiesc. Îmbrăcată în alb, ca o regină a florilor, cu faţa luminată de un zâmbet strălucitor, tot timpul la îndemână, cu vorbe calde şi înţelepte adresate publicului, Irina electrizează sala. Da! Irina are un succes fulminant.
Am făcut turnee în multe locuri ale ţării şi ale lumii. Peste tot fiorul este acelaşi. Sigur, am văzut şi eu că apare în muzica populară o generaţie de fete frumoase şi cu voce, dar niciuna dintre ele n-a depăşit-o încă pe Irina. Longevitatea unui artist este, cu siguranţă, garantată nu doar de calităţile naturale şi de muncă, ci şi de acea chemare interioară de dragoste faţă de oameni, care face ca artistul să dăruiască energie şi lumină, căci el se încarcă la rândul său cu putere de la reacţia spectatorilor. Aici este miracolul.
Vă asigur că niciodată televiziunea n-o să vă ofere emoţia şi fiorul spectacolului adevărat. Spuneam într-o zi că suntem un popor care a primit de la Dumnezeu multe daruri: talent, creativitate, frumuseţe spirituală... E plină lumea de români cu har (pe care uneori îi şi uităm), ce duc faima neamului nostru - arhitecţi, constructori, muzicieni, artişti şi mari sportivi. Acesta este poporul român, iar matca din care s-a născut este pătura mare de oameni simpli care rabdă cu stoicism indiferenţa celor căţăraţi la vârf, care-şi cunosc doar propriile interese. Păcat!