Tot vorbind despre profesia noastră atât de frumoasă, dar în acelaşi timp atât de controversată, v-am spus ce rol important joacă întâmplarea. Dincolo de calităţile native, de eforturile mari de a-ţi realiza scopul, un mare rol îl are întâlnirea întâmplătoare cu alţi realizatori şi alte proiecte. Când lucram la postul Acasă, la proiectele „Regina” sau „Aniela”, m-am apropiat mai mult de actori cu care nu m-am întâlnit deloc sau aproape deloc de-a lungul carierei mele. Şi, Slavă Domnului, sunt peste 50 de ani! Mediul în care se lucra aici era propice apropierilor sufleteşti, confesiunilor, greutăţilor sau bucuriilor de care aveam parte. Se tot aruncă vorbe despre genul atât de iubit de public, „telenovela”, că e sentimentală, lacrimogenă, mă rog, pe scurt subculturală. Dar de ce credeţi că sunt atât de gustate? Oare nu pentru faptul că şi oamenii mari au nevoie de poveşti? Dacă aţi urmărit „Inimă de ţigan”, aţi observat, cu siguranţă, că scenariul se baza pe un conflict real, actual, de neignorat. Iar prezenţa în distribuţie a unui şir de actori mari mă îndreptăţeşte să susţin că serialul a fost foarte bun, iar audienţa fantastică a fost justificată. Scenele reale rupte din viaţă au dat o mare credibilitate filmului.

Deci nu poţi dispreţui o producţie în care joacă George Dinică, Marinuş Moraru, Florin Zamfirescu sau Ţuca Cercel. Pe urmă, trebuie să recunoaşteţi că aceste seriale au scos la iveală o serie întreagă de tineri talentaţi care au făcut carieră, precum Bartoş, Strunilă sau Nicoleta Luciu, care au demonstrat că frumuseţea poate fi dublată de sensibilitate şi forţă, Diana Dumitrescu, care a început timid, devenind astăzi prima vedetă a postului. Vi-l amintesc pe Ion Isaiu, actor cu valenţe comice şi tragice, care joacă însă cu acurateţe şi măsură, Papadopol cel plin de fantezie, ca să nu mai vorbim de minunata Loredana Groza (foto 1, alături de Carmen Tănase). Ca să fiu şi mai concretă, la începutul filmărilor, mulţi spectatori nu ştiau mare lucru despre George Visu, care, deşi făcuse nenumărate filme, realizase nenumărate roluri la Teatrul Mic, interpretarea sa din rolul „State” îl aduce în aprecierea publicului la rang de mare actor. „Flăcărica” doamnei Carmen Tănase, ruptă parcă din realitate, este o revelaţie ce o înscrie pe panoplia marilor actriţe. Gina Rogin, ce nu s-a bucurat întotdeauna de succesul meritat, face aici un personaj remarcabil. Deşi toţi aceştia erau actori foarte buni deja, mă întrebaţi unde e întâmplarea. Ei bine, în şansa de a fi distribuiţi într-un proiect de anvergură în roluri ofertante. Eu însămi îmi aduc aminte de Coana Paraschieva pe care am jucat-o în „Aniela”, unde am interpretat o babă aspră, dar plină de haz, stâlpul unui clan de parveniţi ce se năştea în societatea începutului de secol. Şi trebuie să mai adaug şi întâmplarea minunată, întâlnirea cu Iura Luncaşu (foto 2), un regizor extraordinar, plin de fantezie, care a condus cu pricepere desfăşurarea acestor proiecte.