Demult de tot erau puţine aparate video în România. Casete pe piaţă, nici vorbă. Le găseai piratate la diverşi prieteni care le aduceau din străinătate. Foamea de filme din Occident era din ce în ce mai mare. Şi Puişor, şi eu eram ahtiaţi după noutăţi cinematografice, drept care făceam eforturi să achiziţionăm cât mai multe filme. Cum amândoi nu eram zgârciţi, curând casa noastră devenise un club video. Aproape seară de seară se adunau mai mulţi prieteni la noi, care vizionau chiar şi câte două filme. Apoi comentam, ne bucuram, şi atmosfera era grozavă. Uneori le împrumutam cu plăcere celor care nu puteau să vină.

Într-o zi, un băiat cu „ochi albaştri” i-a spus unui coleg: „Pun eu mâna pe Popeasca, să nu mai adune oameni la film!”. Şi atunci generozitatea noastră a luat sfârşit...

În altă zi a sunat la uşă un tânăr subţirel şi timid, care s-a recomandat: „Sunt student la Regie de film, mă numesc Nae Caranfil şi am auzit că aveţi filmul «All That Jazz». Vă rog să mi-l împrumutaţi şi mie măcar o zi”. Filmul era o bombă a momentului, iar tânărul îmi era cunoscut după numele tatălui, celebrul critic de film, şi figura asemănătoare. I-am împrumutat filmul. Introducerea mea extrem de lungă se datorează bucuriei pe care am avut-o după câţiva ani, când tânărul acela timid a demonstrat calităţi excepţionale pentru film. Dacă am vorbi doar despre „Filantropica” sau „Asfalt tango” şi e destul să vă daţi seama despre cine e vorba. Sigur că nu înseamnă nimic, gestul meu de atunci e ca un fir de nisip ce a ajutat poate la împlinirea unui copil talentat.

Filmul care a apărut de curând pe piaţă, „Closer to the Moon” („Mai aproape de lună”), dovedeşte din plin personalitatea matură a regizorului Nae Caranfil. Tema filmului este jaful din 1959 de la Banca Naţională. Filmul însă este îmbogăţit cu atmosfera acelor ani, cu starea politico-socială, cu relaţiile interetnice, cu toate conflictele dureroase ale epocii. Nu vreau să vă stric surpriza, deci, vă rog, nu rataţi filmul, mai ales că scopul declarat al creatorilor este că şi-au dorit să facă un film pentru spectatori.

La premieră, pe covorul roşu acoperit de mii de bancnote, a intrat o pleiadă întreagă de lucrători ai lumii cinematografice, regizori, actori, critici de film, compozitori şi mulţi ziarişti. O să-i amintesc aici pe producătorul filmului, Bobby Păunescu (foto 1, dreapta, lângă Nae Caranfil), Laurenţiu Damian cu fiul său (foto 2) şi, în ultimă instanţă, sunt mulţi pe care nu-i mai înşirui. Cu toţii au aplaudat frenetic şi, deşi n-a fost de faţă, am o apreciere aparte pentru actriţa Monica Bârlădeanu, care face un rol excepţional.