Cine nu ştie ce semnifică pentru lume oraşul Cannes? Sigur, festivalul de film ce se organizează anual din anul 1946, reunind cei mai buni actori şi regizori ai lumii. Aici se prezintă deci, în concurs, cele mei renumite pelicule de pe mapamond. Pe covorul roşu de la Cannes au avut norocul să fie premiate şi câteva pelicule româneşti, începând cu „Pădurea spânzuraţilor” şi, în ultima vreme, filmul lui Cristian Mungiu „După dealuri”, care s-a bucurat de o atenţie deosebită. Dincolo de faima acestui festival, oraşul Cannes are rolul de bastion al luxului european, una dintre cele mai faimoase staţiuni de pe Coasta de Azur, loc divin pentru o vacanţă ideală şi o escală în lumea bunului gust şi a eleganţei. Cum ştiţi şi dumneavoastră, în marile oraşe e imposibil să parchezi autocarul pe străzile centrale, deci punem stop la o ultimă distanţă posibilă de unde începe excursia pietonală spre obiectivele importante. Am început cu Palatul Festivalului, clădire uriaşă din sticlă pe malul golfului, şi scările sale celebre pe care se va pune covorul roşu spre sala „Lumière”. Tot în aceeaşi clădire mai există o sală mare destinată concertelor de muzică de cameră. Părăsim locul cu emoţie şi vedem portul cu sute de ambarcaţiuni ultraelegante, printre care observăm şi două steaguri româneşti. Ne urcăm în trenuleţul turistic (foto 1) ca să ne fie mai uşor, ne ducem spre Notre-Dame-de-l’Espérance, urcăm spre turn, de unde se văd senzaţional oraşul şi portul (foto 2). Ne întoarcem la primărie, clădire veche şi impunătoare, ne odihnim puţin pe una dintre nenumăratele bănci de pe Bulevardul La Croisette, pe malul mării, şi, dacă e soare, chiar dacă bate o briză puternică, ne bronzăm repede, de parcă am fi făcut ore de plajă. Plecăm spre casă prin oraşul Antibes, oraş străvechi, socotit una dintre ascunzătorile exclusiviste de pe coastă. Aici ne aşteaptă comori minunate, fortăreaţa Fort Carre, Castelul Grimaldi, care găzduieşte Muzeul Picasso. Se spune că locuitorii din Monaco, care nu mai rezistă financiar costurilor, sunt sfătuiţi să se mute în Antibes. Am rămas cu gândul la salcâmii înfloriţi în patru culori: alb, galben, mov şi indigo.