Schwartzy reapare pe ecrane, după ce s-a descurcat cu brio şi în rolul de-adevăratelea de politician al Los Angelesului, doar că, din când în când, oamenii se plictisesc de aceleaşi figuri, şi la alegeri nu e ca la cinema! Trebuie să vii cu ceva inedit, timpul erodează! Şi uite aşa a ajuns el să se autoparodieze pe alocuri, devenind şerif într-un oraş de la graniţa cu Mexicul, care trebuie să-l stăvilească pe un dement, un puşti care are impresia că totul i se cuvine, asemenea beizadelelor locale. Regizorul este un sud-coreean, care în 2008 a făcut „Bunul, Răul şi Ciudatul”, o aluzie la celebrul western spaghetti al lui Sergio Leone, doar că totul se petrecea într-o înfruntare între japonezi şi chinezi.
Varianta absurdă, în sensul bun al cuvântului, şi cu mult mai mult umor a „Zborului deasupra unui cuib de cuci” este această comedie dulce-amară, despre un tip care iese de la azilul de nebuni, după ce a avut ceva probleme în căsnicie rezolvate, ce-i drept, cam violent. După o terapie în care e învăţat să gândească pozitiv, ar vrea ca totul să se termine în viaţă cu bine şi îi trage un perdaf post-mortem inclusiv lui Hemingway, care îndrăzneşte să omoare un personaj esenţial în „Adio arme”. Psihanalistul e un indian, prezentat uşor ridicol (pe numele din script Patel) şi care încearcă să-l vindece sau măcar să îi explice pacientului că nu-i de glumit atunci când suferi de o personalitate bipolară: adică eşti unul cu toane, care treci uşor de la o stare euforică la una de depresie absolută.
Lincoln se numără printre cei mai cunoscuţi preşedinţi americani, pentru că asasinatul său se uită greu. Când a fost împuşcat Kennedy s-au găsit tot felul de asemănări între cei doi oameni de stat. Ba mai mult decât atât, nu s-a pierdut din vedere faptul că John se afla într-o maşină Lincoln… decapotabilă - ce i-a fost fatală. Revenind la recenta producţie, regizorul Steven Spielberg a avut grijă să îl aleagă pentru rolul principal pe un actor cu un enorm de mare succes la public, Daniel Day-Lewis, chiar dacă e englez şi nu american get-beget, ca Henry Fonda din pelicula „Tinereţea lui Lincoln”, apărută pe ecrane în 1939.
Dragostea n-are vârstă. Pare un lucru comun, dar atunci când se transformă într-un film, semnat de Michael Haneke, care are 70 de ani, şi care îşi ia două vedete de peste 80 de ani (Jean-Louis Trintignant - 82 de ani, şi Emmanuelle Riva - 85 de ani), ideea devine realitate. Cei doi sunt un cuplu de foarte multă vreme, intelectuali rafinaţi, profesori de muzică şi au o fiică, Isabelle Huppert (60 de ani), care urmează aceeaşi carieră.
După ce am văzut şi am admirat formidabila peliculă multipremiată „Discursul Regelui”, acum avem ocazia să-i descoperim pe Regele George şi Regina sa, Elisabeta, într-o cu totul altă interpretare, cea a lui Samuel West şi Olivia Colman, ce creionează strălucit monarhii britanici ajunşi la „verii” din SUA, care, deşi au puterea, inclusiv de a intra în Al Doilea Război Mondial, pentru a-l sfârşi mai repede, stau mai prost la capitolul educaţie şi rafinament. Dar asta este doar una dintre poveşti. Cea de-a doua este a aceluiaşi Roosevelt, interpretat magistral de Bill Murray, şi verişoara sa săracă şi sentimentală Daisy (Laura Linney), care va avea parte de o legătură cu totul neşteptată cu ruda sa sus-pusă. Mai apare şi Eleanor (Olivia Williams), soţia oficială a liderului lumii din acea vreme, despre care aflasem deja din „J. Edgar” că avea o simpatie pentru sexul slab, acum apărând şi ca o excentrică greu de suportat.
Acum trei ani, la Berlinală, fraţii Coen veneau după o lungă pauză cu un western: „True Grit” / „Adevăratul Curaj”, ce n-a avut prea mare succes, dar a redeschis pofta publicului pentru acest gen. Prin urmare, Tarantino a profitat de ocazie folosindu-l din nou pe megapremiatul Christoph Waltz (deja nominalizat la Oscar şi acum), care, ca şi în „Ticăloşi fără glorie”, demonstrează cât de bine stăpâneşte, pe lângă engleză, franceza şi germana (fireşte pentru că e austriac).
A început bine anul, cu un film remarcabil despre gangsteri şi mai ales şi despre cum ar putea fi ei stârpiţi, ceea ce ar trebui să îi inspire şi pe ai noştri. În centrul atenţiei este Mickey Cohen, un mafiot care a existat cu adevărat, de o cruzime fără margini, interpretat cu multă convingere de Sean Penn. Josh Brolin şi Ryan Gosling fac un cuplu cât se poate de izbutit, iar frumoasa - de o eleganţă nebună - este Emma Stone (cea care a anunţat nominalizările la Oscar pentru ediţia din februarie).