de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu
Migrațiile masive ale animalelor sunt printre cele mai fascinante evenimente ale naturii. Prin aer, pe apă sau pe sol, distanțele pe care le parcurg unele necuvântătoare în căutarea unui nou habitat este un fenomen uluitor prin amploare și desfășurare.
Zeci de milioane de crabi pe drumul spre ocean
Migrațiile joacă un rol vital în ecosistemele naturale și reamintesc în fiecare an că habitatele lumii sunt interconectate. Peste 50 de milioane de crabi roşii au blocat drumurile şi podurile de pe Insula Crăciunului, din Oceanul Indian în drumul lor din junglă spre coastă, pentru a depune icre, călătoria începând la scurt timp după primele precipitaţii din sezonul umed. Drumuri, şosele, poduri şi chiar clădiri de birouri, toate au fost acoperite de crabii roşii, fenomen ce aduce anual mii de turişti în acest teritoriu australian, scrie „The Sun”. Imagini uimitoare au fost surprinse din acest exod considerat una dintre cele mai mari migraţii de animale de pe planetă. Se estimează că femelele depun fiecare, până la finalul sezonului, peste 100.000 de ouă în apele oceanului.
Țestoasele înoată zeci de mii de kilometri pentru a se maturiza
Țestoasele rătăcitoare realizează migrații uluitoare, în larg, pentru a se hrăni și a se maturiza. Oamenii de știință au înregistrat călătoria câtorva exemplare care au traversat Oceanul Pacific, între Indonezia și coasta de vest a Statelor Unite și a Canadei, cale care însumează peste 16.000 de kilometri. Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale acestui traseu este întoarcerea țestoaselor la plaja unde s-au născut, pentru a se reproduce. De altfel, s-au înregistrat și recorduri - o țestoasă numită Yoshi a înotat peste 35.000 de kilometri, timp de doi ani.
Balenele cutreieră apele de la sudul la nordul Terrei
În timp ce multe dintre mamiferele marine ale lumii migrează, niciunul nu parcurge o distanță care să se compare cu ceea ce reușesc uriașii mărilor. O balenă cenușie, de pildă, realizează un parcurs de o călătorie de până la 22.000 de kilometri, dus-întors, în migrația sa anuală. Fiecare specie călătorește în ape tropicale mai calde în timpul lunilor de iarnă, pentru a se împerechea și a da naștere puilor. Apoi înoată în apele bogate mai reci din Arctica sau Antarctica, pentru a se hrăni.
Antilopele Gnu știu că pot pieri, dar pornesc oricum
Poate cea mai vizibilă migrație a animalelor este călătoria turmelor de gnu din Africa, fenomen extrem de spectaculos și cu accente dure, surprins în memorabile filme documentare. Aceste mamifere călătoresc anual cu milioanele, în căutarea pășunilor mai verzi. Mișcarea de proporții începe ca la un semn, brusc, în fiecare an. Turmele enorme traversează râuri pline de crocodili, în timp ce leii le așteaptă prin iarba înaltă. Peste 250.000 de exemplare cad victime prădătorilor, apelor, bolilor și busculadelor în fiecare sezon. Deși știu că se pot îndrepta spre moarte, aceste animale pleacă din instinct spre locurile cu hrană, menținerea acestor coridoare de habitat fiind esențială pentru supraviețuirea zonei și a necuvântătoarelor sale.
Ternul arctic „taie” planeta pe axa nord-sud
Aproximativ 4.000 de specii de păsări sunt migratoare regulate. Unele dintre aceste călătorii sunt printre cele mai lungi din lume. Micul tern arctic face cea mai lungă migrație din lume, parcurgând anual în zbor circa 90.000 de kilometri, între Arctica și Antarctica. De asemenea, o specie de gaițe întreprinde cel mai lung zbor fără escală dintre toate păsările, în nouă zile, între Noua Zeelandă și China, iar pinguinii Adelie fac cele mai lungi migrații dintre toate „rudele” lor - un astfel de exemplar care a avut montat un dispozitiv de urmărire a călătorit și în apă și pe uscat peste 17.500 de kilometri.
Caribu ajung cel mai departe
Populațiile de caribu din America de Nord migrează cel mai departe de locul inițial dintre toate mamiferele terestre. Turmele de animale care se deplasează pot ajunge până la un număr impresionant - chiar și 197.000 de exemplare, cum este cazul caribu Porcupine - și din această perspectivă pot rivaliza doar cu marile migrații ale gnu, din Africa. În timpul iernii, aceste animale călătoresc în zonele împădurite pentru a găsi mai ușor hrana și pleacă din nou, vara, către locurile de fătare.
Somonul sfidează gravitația
Somonul călătorește uimitor, sute de kilometri în apele dulci interioare și până la 1.700 de kilometri în ocean, în timpul migrării către zonele de hrănire. La întoarcerea în locurile de reproducere, somonii urcă chiar și la mii de metri în sus pâraiele de munte, sfidând uneori gravitația cu salturile lor și folosind câmpul magnetic al Pământului ca busolă. Când se apropie de zonele de depunere a icrelor, acești pești extraordinari își folosesc simțul mirosului pentru a-și găsi drumul spre casă.
Liliecii acoperă cerul în stoluri uriașe
Deși nu toate speciile de lilieci sunt migratoare, cele care călătoresc sezonier o fac într-un mod spectaculos. Cea mai masivă migrație de mamifere din lume este călătoria anuală a liliecilor din Zambia. Un uluitor nor, de circa zece milioane de exemplare, acoperă cerul în timpul migrației, animalele călătorind pentru a se hrăni cu fructele lor preferate, în pădurea Mushitu.
Rechinii brăzdează oceanele inclusiv pe verticală
Unele specii de rechini călătoresc mii de kilometri în fiecare an, scormonind oceanul în căutarea hranei. Alții au o migrație verticală, zilnică, de la apa foarte adâncă la cea mai de suprafață, pentru a se încălzi. Și Marele Alb este un călător pe distanțe lungi, parcurgând Oceanul Indian între Africa de Sud și Australia și înapoi, în decurs de un singur an. Rechinul-balenă, mult mai mare, este un alt mamifer care migrează apreciabil, pe distanțe și de 20.000 de kilometri.
Patru generaţii de libelule completează o singură călătorie
Libelulele sunt capabile de migrații pe distanțe lungi, dar până recent, oamenii de știință nu au reușit să afle cât de departe pot călători în migrațiile lor fantastice. S-a descoperit că micile creaturi au rute de până la 18.000 de kilometri, care se pot întinde din India până în Maldive, Seychelles, Mozambic, Uganda și înapoi. În mod uluitor, migrația de dimensiuni epice se întinde pe patru generații de libelule, fiecare individ jucându-și rolul propriu în marea călătorie, la fel ca o cursă de ștafetă. Este de departe cea mai lungă migrație de insecte descoperită vreodată, iar libelulele par să urmeze ploile, de la sezonul musonilor din India până la anotimpul precipitațiilor din sudul Africii.